Rugaciune cand suntem cazuti in deznadejde

RUGĂCIUNE CÂND SUNTEM CĂZUȚI ÎN DEZNĂDEJDE: Așadar fraților, învată Sfântul Antioh, când ne atacă deznădejdea, să nu cedăm, ci, întăriți și înconjurați de lumina credinței, să-i spunem cu mult curaj duhului viclean:

” Ce legătură există între noi, înstrăinatule de Dumnezeu, căzutu-le din cer, robule viclean? Nu ne poți face nimic. Peste noi, ca de altfel peste toate făpturile, are putere doar Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Înaintea Lui am păcătuit, înaintea Lui vom fi judecati. Tu mizerabilule, fugi departe de noi ! Luând putere de la Sfânta Cruce a Lui îți vom zdrobi capul cu chip de șarpe.”

Să de rugăm cu evlavie: ”Stăpâne, Doamne al cerurilor și al pământului, Împărate veșnice, binevoiește să mi se deschidă și mie ușile pocăinței, încât cu durere în inimă să mă rog Ție, singurului Dumnezeu adevărat, Părintele Domnului nostru Iisus Hristos, lumina lumii. Primește, Preamilostive, rugăciunea mea. N-o depărta de la mine. Iartă nenumăratele mele păcate. Auzi rugăciunea mea și iartă-mi orice rău pe care l-am săvârșit. Îți cer odihnă și nu o aflu, căci conștiința mă mustră. Tânjesc după pace, dar pace nu am din pricina mulțimii fărădelegilor mele. Auzi, Doamne, inima mea care Te cheamă. Nu privi la faptele mele cele rele. Ia aminte la boala sufletului meu și grăbește a mă vindeca de apăsătoarele mele răni. Dă-mi vreme pentru a mă pocăi, cu mila iubirii Tale de oameni. Izbăvește-mă de patimi. Nu mă judeca după dreptatea Ta. Nu-mi răsplăti mie după faptele mele, ca să nu pier întru totul. Auzi-mă, Doamne, căci am căzut în deznădejde. Pierzând nădejdea și tot gândul îndreptării mele, scap la îndurările Tale. Miluiește-mă pe mine, cel căzut și osîndit pentru păcatele mele. Fie-Ți milă de mine, Stăpâne, căci plin sunt de mulțimea fărădelegilor și legat sunt ca și cu niște lanțuri de acestea. Numai Tu mă poți elibera și tămădui. Pentru aceasta, în toate înfricoșătoarele mele boli, doar pe Tine Te chem, doctorul celor neputincioși, călăuzitorul celor rătăciți, lumina celor aflați în întuneric, izbăvirea celor robiți. Te chem pe Tine, care ești pururea îndelung- răbdător și care-Ți înfrânezi mânia și le dai păcătoșilor vreme de pocăință. Luminează-mă, Stăpâne, cu lumina feței Tale, pe mine, păcătosul, pentru că ești grabnic la milostenie și șovăitor la pedepsire. Tu, cel preamilostiv, întinde-Ți mâna și ridică-mă din groapa fărădelegilor mele. Tu nu voiești pierirea păcătosului, nici nu întorci fața Ta de la cel ce cu lacrimi vine la Tine. Auzi, Doamne, glasul robului Tău care Te cheamă și arată-mi lumina Ta, mie, celui lipsit de lumină. Dăruiește-mi harul Tău, căci nu am altă nadejde afară de Tine și nădăjduiesc pururea numai în ajutorul și puterea Ta. Schimbă, Doamne, plângerea mea întru bucurie, rupe sacul meu și încinge-mă cu veselie. Binevoiește să mă opresc de la faptele mele din seară și să aflu odihna din zori, precum aleșii Tăi, Doamne, cărora le-am pricinuit durere, tristețe și suspin. Fă să mi se deschidă ușile împărăției Tale, ca să intru în rândurile celor mângâiați de lumina feței Tale și să moștenesc viața veșnică.” (Sf. Serafim de Sarov – Un Serafim printre oameni, pag. 352)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s