Capitolul VI – Ce sa fac sa ma mantuiesc ?

CAPITOLUL VI

CE SĂ FAC SĂ MĂ MÂNTUIESC

 

Toată lumea știe că nu am venit să rămânem în această viață, nu suntem nemuritori, deși marea noastră majoritate trăiește nu numai ca și cum nu am muri niciodată ci mai rău își trăiește viața ca și cum totul s-ar încheia în mormânt, ca și cum omul nu ar avea suflet care este nemuritor și care după moarte va avea de dat seama în fața lui Dumnezeu pentru toate faptele, gandurile și vorbele sale din care se va mântui sau se va osândi.

Din ziua în care ne naștem cu fiecare ceas, cu fiecare zi, ne îndreptăm spre mormânt, Nimeni nu a scăpat și nu va scăpa de moarte. Din păcate majoritatea dintre noi traim după vorbele din manea: ” Cu ce m-am ales în viață ? Ce-am băut și ce-am mâncat și cu ce am strâns în brațe”. Facând cele spuse în manea așa se merge în iad, așa trăiesc oamenii care au numai trup, care nu sunt conștienți că vor muri vreodată, oameni care sunt numiți morminte văruite, sau morți vii (oameni vii cu trupul dar morți cu sufletul).

Există două morți: moartea trupului pe care o vom trai toti și care este doar o trecere în veșnicie căci la fel cum sămânța trebuie să fie pusă în pământ unde putrezește și dă naștere unei noi vieți, unei noi plante,  la fel și noi pentru a ne naște în veșnicie trebuie să dăm acest trup stricăcios pământului unde va fi mâncat de viermi, căci acest trup după cum spun Sfinții Părinți este dușmanul nostru care ne vrea în iad, este dusmanul nostru care ne luptă cu toate poftele pierzătoare de suflet: desfrânarea, preacurvia, îmbuibarea, lenevirea, iubirea de sine, slava deșartă, etc. și moartea cea de-a doua, a sufletului care este veșnică, această moarte fiind mergerea în iad și care este mult mai înfricoșătoare decât prima, cea trupească.

Spun Sfinții Părinți căci sufletul și trupul omului sunt precum călărețul și calul, sufletul omului este călărețul iar trupul omului este calul. La fel cum călărețul conduce calul unde vrea el, la fel și sufletul trebuie să aibă stăpânire asupra trupului, dar din păcate acest lucru prea rar se întîmplă. Vedem în jurul nostru bărbați bogați și care se cred puternici care se vor mari stăpânitori peste oameni, dar unde este puterea lor? Unde este stăpânirea lor când ei nu sunt în stare să își stăpânească trupul , când calul, trupul îi conduce pe ei, când pe lângă soția lor mai au și nu știu câte amante, când de suflet nu au grijă dar cheltuiesc averi cu amantele și pentru a-și răsfăța trupurile cu excursii și tot felul de mâncări exotice.

Ce este mai de apreciat ?, un bărbat sau o femeie, modești dar care au grijă de sufletul lor și nu își fac trupul, care este Templu al Duhului Sfînt troacă de porci sau un bogătan sau bogatană care deși se cred și se vor mari și puternici sunt jalnici pentru ca trupul lor este șef peste ei și îi pune să facă toate păcatele posibile.

Am scris cele de mai sus , nu pentru a descuraja, nu pentru a arunca în deznădejde ci pentru a ne aminti că avem de murit într-o zi.

Odată un ucenic a întrebat pe un sfânt: Părinte de cât timp am nevoie să mă împac cu Dumnezeu? Un an? La care Părintele i-a răspuns, e mult un an, Atunci, o lună? La care Părintele i-a răspuns, e mult o lună, ajunge o singură zi. Ucenicul foarte bucuros auzind acest lucru a întrebat: Și care este acea zi? Iar Părintele a răspuns: ultima zi a vieții tale fiule. Atunci ucenicul a căzut iar în întristare. Ajunge o zi să ne împăcăm cu Dumnezeu, ultima zi a vieții noastre, dar nu știm care este aceea și din acest motiv trebuie să fim în fiecare zi, în fiecare clipă pregătiți de moarte, adică spovediți și împărtășiți (dacă nu avem oprire) și fără păcate de moarte nespovedite, căci numai secunda ce o trăim este a noastră iar în minutul următor putem fi morți. Decâte ori auzim că oameni la care nici nu ne așteptam au murit? Azi am vorbit cu ei și mâine nu mai sunt.

Și pentru că este foarte important ca moartea să ne găsească pregătiți, trebuie să fim tot timpul pregătiți căci nu știm ultima zi a vieții noastre, iar în ce vom fi găsiți în aceea vom fi judecati .

Un ucenic a întrebat un Părinte : un călugăr vrea ca la dimineață să părăsească viața monahala și să se întoarcă în lume (păcat ce e foarte greu) iar un mirean vrea ca la dimineată să se facă călugăr (cel mai mare lucru pe care îl poate face un om în această viață, bineânțeles că e vorba de călugării vrednici), dar în timpul morții amândoi au murit, În ce va fi judecat fiecare? Deoarece călugărul a fost prins de moarte tot călugăr iar mireanul tot mirean, vor fi judecați de Dumnezeu în ceea ce ia prins moartea.

De aceea cînd un ortodox practicant, nu doar cu numele, este întrebat: vei merge în Rai? El nu poate să spună decât că nădăjduiește cu ajutorul lui Dumnezeu că va ajunge acolo, nu e sigur până în ultima clipa a vieții sale dacă se va mântui sau nu, pentru că poți trăi ca un sfânt toata viața și în ultima zi a vieții tale să cazi într-un pacat de moarte și să te prindă moartea în el și să mergi în iad sau poți fi din contră un mare păcătos toată viața și în ultimii ani sau zile ale vieții tale să te întorci la Dumnezeu, să te spovedești, să te împărtășești dacă nu ești oprit să te căiești adânc și să te mântuiești. Asta nu înseamnă că pot trăi în păcate grele toată viața și că la sfârșit mă voi îndrepta, pentru că nu știu ultima zi a vieții mele și aceasta este o mare înșelare diavolească. Acum când încă mai pot trebuie să mă întorc la Dumnezeu și să nu las pe mâine căci poate până mâine mor și dacă mor cu păcate grele nespovedite mă duc în iad, mor a doua oară.

Să nu ne pierdem nădejdea în mântuirea noastră pentru că prima persoană care a intrat în Rai a fost tâlharul de pe cruce și orice păcat am făcut în viața noastră Dumnezeu ne va ierta dacă ne întoarcem la El cu inima înfrântă și smerită. E o mare înșelăciune diavolească faptul că diavolul îți dă curaj când faci păcatul și tot el vine și îți aruncă după, că acum dacă ai păcătuit grav Dumnezeu nu te va mai ierta și să continui să păcătuiești că tot în iad vei merge.

La fel și când omul se hotărăște să meargă la spovedanie la preotul ortodox diavolul îi dă frică și rușine ca să nu meargă, nu vă lasați înșelați de aceste lucruri căci de căzut oricine cade dar important este ca de câte ori ai căzut, să te ridici, ai căzut azi în păcat de moarte, te duci și te spovedești, ai căzut iar în păcat de moarte iar te duci și te spovedești și tot așa, dar mare grijă cu acest lucru căci Dumnezeu știe ce e în inima noastră și una este când nu ai puterea să te opui și cazi iar în păcat (în acest caz trebuie să te rogi lui Dumnezeu, Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Sfinților să te  ajute să lași păcatul)  și alta este când vrei să fii viclean și zici : mă duc să păcătuiesc și iar mă spovedesc, în acest ultim caz Dumnezeu nu se lasă batjocorit și la un moment dat când vei fi căzut în păcat de moarte, va trimite moartea după tine și fiind prins în acesta vei merge în iad, pentru că în ce vei fi prins în aceea vei fi judecat.

După cum am spus mai sus, orice păcate ai avea dacă te întorci la Dumnezeu cu inima înfrântă și smerită, Dumnezeu prin spovedanie te va ierta, nu lăsați diavolul să vă arunce în deznădejde singurele păcate care nu se iartă niciodată sunt:

Păcate impotriva Duhului Sfânt ce nu se iartă nici acum nici în viața viitoare

–          Necredința sau lepădarea de credință

–          Ura față de Dumnezeu (împotriva lui Dumnezeu și să te lupti cu El)

–          Deznădejdea sau încrederea prea mare în bunătatea lui Dumnezeu

Lepădați de credință sunt toți cei care nu sunt ortodocși, dar după cum am mai scris în capitolele anterioare și din ortodocși numai unul din 1000 și ceva se mântuiesc, restul sunt ortodocși numai cu numele, nu vă mai luați după preoții și călugării ce au căzut și smintesc (ei sunt slujitorii lui Dumnezeu și noi nu avem voie să judecăm sluga altuia) și nu mă ajută cu nimic pe mine că o să fiu vecin de iad cu unii preoti sau călugari, pe mine mă interesează să nu ajung în iad,  de fapt nu prea am cum fi vecin de iad cu ei pentru că, ei fiind oameni care știu calea lui Dumnezeu și o calcă vor fi pedepsiți pentru aceleași păcate mult mai aspru decât un om obișnuit, pentru că viața lor trebuie să fie un model pentru noi, ei trebuie să trăiască ceea ce propovăduiesc.

Păcat mare e și încrederea prea mare în bunătatea lui Dumnezeu, adică să zic, eu fac toate păcatele și mă va ierta Dumnezeu, dar care e contribuția mea atunci la mântuire? Căci mântuirea este o conlucrare între voința omului și ajutorul lui Dumnezeu, asta este ca și cum eu aș merge la examen fără să învăț nimic și să aștept să mă treacă profesorul sau e ca și cum aș spune eu sunt sofer bun dacă mă feresc alții. Ca omul să se mântuiască trebuie să vrea, trebuie să contribuie cu propria lui voință la asta pentru că Dumnezeu ne-a făcut liberi și nu ne încalcă libertatea, chiar dacă suntem pe moarte și  nu îi cerem ajutorul ne lasă să murim pentru că nu ne încalcă libertatea.

Când avem în familie oameni necredincioși sau cu diferite patimi și care nu vor să se îndrepte și la care orice le-ai spune nu are efect, atunci trebuie să ne rugăm și să ținem post pentru ei, să facem milostenie pentru ei și atunci prin iubirea noastră sau purtarea noastră de grijă ce o avem pentru ei, pentru aproapele nostru, dăm voie lui Dumnezeu să lucreze direct în inima lor fără a le încălca libertatea  și să îi aducă pe drumul cel bun. Căci ceea ce la om este imposibil, la Dumnezeu este posibil. Putem în acest fel să ne ajutăm aproapele enorm de mult indiferent de ce problem ar avea.

Înainte de a arăta ceea ce trebuie să urmeze omul pentru a se mântui, pentru că mântuirea cere luptă, nu este un cadou, nu este o pomană și Împărăția Cerurilor este a celor ce se silesc să o răpească pe ea, redau integral Drumul sufletului după moarte, Pr . Cleopa Ilie

 

 

DRUMUL SUFLETULUI DUPĂ MOARTE

(Pr Cleopa)

Frații mei să ne aducem aminte de nemurirea sufletului. Să știți că suntem pe pământ străini și călători. Auziti ce zice Psaltirea : Nemernic este omul pe pământ și străin ca toți părinții săi. Nimeni nu rămâne în lumea aceasta. N-am venit să stăm aici. Aici este o trecere necontenită; am răsărit prin naștere și asfințim prin moarte. Sfântul acela, dumnezeiescul Iov, zice așa: Din pântecele maicii mele am căzut în groapă. Ați auzit ? Atât i s-a părut viața pe pământ, după 400 de ani. Ca, după bătaia aceea Dumnezeu i-a mai dăruit 140 de ani de viață, după ce l-a încercat cu atâtea chinuri și boli; și atât i-a părut, că din pântecele maicii sale a sărit în groapă. O săritură i-a părut viața.

Voi nu auziți cu ce ne aseamănă Duhul Sfânt ? Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; așa va înflori. Și iarăși : Zilele lui ca umbra trec. Și iarăși : Zilele mele ca umbra s-au plecat și eu ca iarba m-am uscat.

Și iarăși zice : S-au stins ca fumul zilele mele și oasele mele ca uscăciunea s-au uscat. Și iarăși : Zilele anilor noștri ca pânza păianjenului. Cu pânza păianjenului s-au asemănat zilele vietii noastre. Adică, cât de slabă este pânza păianjenului, așa-i de slabă viața noastră pe pământ; suntem umbră, vis și floare pe pământ ! Dumnezeu zice lui Isaia : Ascultă, proorocule, strigă și zi așa înaintea poporului : Tot trupul omului este iarbă și toată slava omului este ca floarea ierbii. Uscatu-s-a iarba și floarea ei a căzut, iar cuvântul Domnului rămâne în veac. Deci, să nu punem baza pe viața aceasta, că-i umbră și vis.

Stiți ce rămâne în veci ? Sufletul. Trupul vedeți că se face țărână. Că îngropăm și dezgropăm morții și se fac în puțină vreme țărână. Mai ales după o vreme nici oasele nu mai rămân; toate se fac nimic.

Asta-i porunca cea dintâi, că pământ ești și în pământ vei merge. Dar sufletul nu moare niciodată. Sufletul rămâne în vecii vecilor, că el este duh și nu poate să moară. Așa l-a făcut Dumnezeu.

Dar, ca să știti ce se întâmplă cu sufletul când moare omul, am să vă spun care-i drumul sufletului imediat după moarte, după tradiția Bisericii Ortodoxe.

De când murim și până la 40 de zile, când are loc judecata particulară a sufletului și se hotărăște de Dumnezeu unde o să stăm, la bine sau la rău, până la judecata de apoi, este un timp de tranziție, adica un timp provizoriu, pentru drepți si pentru păcătoși.

Când moare omul și când iși dă sufletul, în clipa aceea apar în fața lui atâția diavoli, câte păcate a avut omul și atâția îngeri sfinți, câte fapte bune a avut el în viață. Așa arată Sfântul Efrem Sirul.

Și este o mare luptă atunci. Că sfintele puteri se luptă cu diavolii cum să le ia sufletul, că ei zic că este al lor, că are păcate mai multe; iar îngerii zic că are mai multe fapte bune. Și este o mare luptă și de aceea se teme sufletul să iasă din trup. I se leagă limba când vede toate astea. El vede atunci multe, dar nu poate să spună. El ar spune : ” Uite, câți diavoli au venit !”.

A văzut la Agapia Veche, părintele Eftimie, cu o săptămână înainte de a muri, cum se luptau îngerii cu diavolii pentru suflet, zicând: ” Uite cum se luptă! Îngerii Domnului sunt cu cununi de aur pe cap și-i lovesc pe draci. Uite cum fug !”. Cu o săptămână înainte a spus când va muri, căci a fost un om ales al lui Dumnezeu, cum spuneau maicile. dar nu toți văd taina aceasta, și să o poată spune; o văd, dar nu o pot spune.

Atunci în ceasul morții are mare îndrăzneala îngerul de la botez. Când vine acesta, toți se dau la o parte. Îngerul pe care îl avem de la Sfântul Botez are mare putere. De aceea, când vă rugați acasă, după ce ați terminat rugăciunile, să faceți și câteva închinăciuni la îngerul pe care-l aveți de la Botez și să ziceti așa: „Sfinte îngere, păzitorul vieții mele, roagă-te lui Hristos, Dumnezeu, pentru mine păcătosul sau păcătoasa !”. Pentru că acest înger, nu numai că ne păzește acum, dar el ne păzește și în vremea morții. El călătorește cu noi în vămile văzduhului, până la 40 de zile și îl avem de la dumnezeiescul Botez mare ocrotitor. Dacă nu ar fi el, diavolul ar face cu noi ce-ar vrea.

Auziți ce zice în Psaltire : Nici să dormiteze cel ce te păzește. Și iarăși zice : Tăbărâ-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de Dânsul și-i va izbăvi pe ei. Deci este clar că îngerul este cel ce ne păzește și în viața de acum, și după ce murim, până la 40 de zile.

Vine acel înger și zice : ” Dați-vă la o parte, diavolilor ! Eu știu viața acestui suflet, de când s-a născut și până acum „. Și îngerul, venind, începe a vorbi cu sufletul așa : ” Nu te teme, frate suflete !” Sfântul Grigore de Nissa ne spune de ce-i zice frate. Pentru că și îngerul și sufletul sunt ființe raționale, de sine stăpânitoare, cuvântătoare și sunt duhuri, cum zice Sfânta Evanghelie : Și vor fi toți ca îngerii lui Dumnezeu.

Iată trupul tău ! Ia aminte, frate suflete, acesta-i trupul tău, aceasta-i casa ta în care ai stat până acum. Cu acesta te-ai zămislit în pântecele maicii tale, cu acesta ai trăit 20, 60, 80, câți ani a vrut Dumnezeu să-ți dea pe pământ; că la Dumnezeu este viața, iar nu la noi.

Ia aminte, frate suflete, când va suna trâmbița judecății de apoi, într-o clipeală a ochilor are să învie acest trup, cum îl vezi, și ai să intri într-ânsul și ai să mergi la judecată, cum spune Apostolul Pavel : Toți vor sta înaintea divanului judecății lui Iisus Hristos, ca să ia fiecare după cum a lucrat, bine sau rău.

Îngerul păzitor îi aduce iar aminte : ” Iată, frate suflete, când erai copil mic – sau copiliță mică -, te-a trimis mama să aduci o căldare de apă sau să aduci zarzavat din grădină, sau să aduci gâștele de la păscut, sau să faci o treabă cât de mică în ogradă. Uite, așa gândeai tu atunci, așa înțelegeai tu atunci !”. Și începe să-i aducă aminte din mica copilărie ce bine a facut el cu trupul acesta și ce rău a făcut.

” Uite așa ai făcut, când erai în clasa întâi la școală, în a doua, în a treia; uite, așa făceai ! După ce ai ieșit din lume, când erai fată mare sau flăcău, când te-ai insurat sau măritat, uite așa făceai „. Și-i aduce aminte din pruncie și până la moarte în fiecare zi și ceas ce a făcut. Că sufletul, după ce iese din trup, foarte tare ține minte. Este ca razele soarelui. Nu-l mai îngreunează pământul, nici trupul ca să uite. Toate le vede ca o oglindă.

Aceasta se întâmplă în ziua întâi după moarte.

Ziua a doua după moarte se întâmplă un lucru mai înfricoșat. În ziua a doua după moarte îl ia îngerul păzitor și-l duce pe unde a umblat omul toată viața. Atunci se întâmplă ceea ce spune în Psaltire : Pentru ce mă tem de ziua cea rea ? Că fărădelegea călcâiului meu mă va înconjura. Toată icoana vieții omului se descoperă a doua zi după moarte. Dar ai să spui : ” Părinte, cum poate sufletul omului să mearga într-o zi pe unde a mers toată viața ?” Sufletul înconjoară pământul cât ai clipi din ochi. Sufletul nostru și îngerul păzitor merg mai repede ca razele fulgerului, cum spune în Biblie : Alerga-vor, Doamne, în grabă și mai repede ca razele fulgerelor, sufletele drepților se vor întoarce la Tine, citim la proorocul Iezechiel și în multe locuri. Sufletul este ființă gânditoare și nici nu am zis cu limba un cuvânt și cu gândul am înconjurat pământul mai înainte de a-l pronunța : uite cum aș spune eu acum : Pekin, New York, Moscova, București, Sihăstria.

Așa de repede merge sufletul, după ce ieșim din trup. Și nu-i o greutate să se ducă el, în ziua a doua, cu îngerul pe unde a umblat toata viața. El numai gândește și a și ajuns în locul acela, căci merge ca gândul. Și unde îl duce în ziua a doua ? Îl duce pe unde a umblat omul toată viața, și-i arată unde a făcut bine și unde a făcut rau. Și nu-i arată decât adevărul.

” Uite, aici ai jucat, aici te-ai îmbătat, aici ai desfrânat cu atâtea femei sau bărbați; aici ai înjurat, aici ai fumat, aici ai avortat atâția copii, aici ai ocărât, aici ai furat, aici ai cântat, aici te-ai lenevit, aici te-ai răzbunat pe cineva. Ai batjocorit, ai blestemat, ai bătut. Nu te-ai spovedit, n-ai postit și te-ai împărtășit cu nevrednicie !”

Și-i arată și faptele bune : ” Uite, suflete, aici ai mers la biserică; aici ai ascultat cuvântul lui Dumnezeu, aici ai miluit pe cei săraci, aici ai învățat pe copii frica de Dumnezeu; aici ai citit sfintele cărți, aici ai mers la biserică, aici ai răbdat necazurile cu bucurie, aici ai dat un cuvânt de folos la altul, dincolo ai făcut milostenie, ai îmbrăcat pe cel gol, ai adăpat pe cel însetat, ai primit pe cel străin „.

Îi arată toate, toate, și sufletul săracul nu poate zice nimic, că nu-i arată decât adevărul, pentru că îngerul nu poate să minta Îi arată și cele bune și cele rele.

Și se minunează sufletul foarte și îl întreabă pe înger :

– Sfinte îngere, cum de știi tu acestea toate ?

– Cum să nu știu, dacă pururea am fost cu tine. Tu ai mâncat, eu nu pot mânca; tu ai dormit, eu nu am dormit; tu ai băut, eu nu pot bea; tu ai stat degeaba, eu nu pot. Eu nu-s duh care poate mânca, sau bea sau dormi. Eu pururea am fost treaz – cum zice în Psaltire : Nici să dormiteze cel ce te păzește. Că dacă nu aș fi fost eu cu tine, diavolii ar fi făcut mare prăpăd, împreuna cu vrăjmasii tăi văzuți și nevăzuți. Eu te-am apărat și pururea am fost lângă tine și mereu am scris ce gândești tu. Că eu știu gândurile tale și ce vorbești tu și ce faci tu, bine sau rău.

Asta se întâmplă în ziua a doua. Îl duce îngerul păzitor pe suflet pe unde a umblat toată viața.

Iar în ziua a treia după moarte, sufletul ne vede pe noi. Vede că plânge mama, plânge sora sau soția sau soțul. Vede că plâng neamurile după el și îi pare rău. Dar nu mai are grija noastră; el se gândește atunci numai la el, și zice : ” Ei rămân pe pământ și se vor pocăi, că mai au vreme să facă fapte bune. Dar eu pe unde mă duc ? Cine mă va ajuta pe mine acolo ?

Și așa merge în ziua a doua pe unde a mers toată viața. Iar în ziua a treia, lucru și mai înfricoșat. I se mai dau îngeri însoțitori sufletului nostru șase îngeri purtători de lumină și cu cel de la Botez, sunt șapte, ca să treacă înfricoșatele vămi ale văzduhului. Ați auzit de cele 24 de vămi ale văzduhului. Se fac slujbe pentru cei care vor să aibă milă de la Dumnezeu și să-i scape de duhurile întunericului din văzduh.

Cele mai importante slujbe pentru cei care mor sunt spovedania generală și Sfânta Împărtășanie, precum și împăcarea cu toți. Iar imediat după moarte se face 40 de zile Sfânta Liturghie și parastașe cu dezlegări și milostenie la cei săraci, care ajută sufletul cel mai mult când trece vămile. Că Biserica fiind mama noastră spirituală, se roagă acum pentru bietul suflet, care-i fiul ei după dar din Botez, să treacă ușor atunci vămile văzduhului. Ce se întâmpla până ce va trece sufletul vămile văzduhului ? Atunci vede omul cât de folos îi era lui să fie mărturisit curat de păcate. Dacă nu ar fi lăsat Dumnezeu între El și noi taina Sfintei Spovedanii, nici un om nu s-ar mântui. Că zice Apostolul Iacov că : Toți multe greșim și nimeni nu-i fără păcat.

Dar între noi și Dumnezeu, s-a lasat taina Spovedaniei, care-i al doilea botez, cum zice preotul; ați auzit că zice la mărturisire : ” De vreme ce cu al doilea botez te-ai botezat, după rânduiala Tainei creștinești „. Acum vede sufletul cât de folos îi era, dacă era mărturisit, când trece vămile.

De aceea, vă rog să țineți minte : Când vezi că s-a îmbolnăvit în casă mama, sora, fratele, soția, nepotul, copilul, tata, fiica, nu aduce întâi doctorul; întâi adă preotul și-l spovedește curat de toate păcatele.

Omul trebuie să se mărturisească obligatoriu de patru ori pe an toata viața, în cele patru posturi, cât trăiește el, dar mai cu seamă când vezi că s-a îmbolnăvit rău. Atunci cheamă preotul repede să-l spovedească. Nu când i s-a legat limba sau și-a pierdut conștiinta; ci din vreme, când are mintea clară și ține minte. Și-i spune : tată, mamă, băiete, spune tot ce ai făcut !

Pune-l să scrie pe un caiet, dacă știe, și să-și aducă aminte tot, că dacă ai reușit să faci o spovedanie bună, ai câștigat sufletul lui. Că ce spun Sfinții Părinți ? Chiar de a avut cineva păcate de moarte foarte grele, dacă a murit spovedit, îl scoate Biserica. El sta în iad numai până ce se curăță de păcat, pentru că spune Sfânta Evanghelie : Nimic necurat nu va intra în Împărăția cerurilor.

Ai văzut ce spunea un sfânt ? El a văzut o mare de flăcări și din marea aceea ieșeau porumbei albi ca zăpada și zburau la cer. Și acolo era iadul și auzea țipete și vaiete. ” Cum, Doamne, din foc ies porumbei ?” s-a întrebat el. Porumbeii erau sufletele oamenilor drepți, care s-au curățit prin canon stând în iad și și-au plătit tot ce-au avut de plătit.

Pentru că Biserica intervine de pe pământ cel mai mult prin Sfânta Liturghie. Că jertfa și răscumpărarea noastră se face prin sângele lui Iisus Hristos. Cum zice și Apostolul : Sângele Lui ne curăță de orice păcat.

Creștinul, dacă a murit mărturisit și dacă, Doamne ferește, are păcate grele și nu și-a făcut canonul, el își face canonul dincolo, în iad. Dar din iad îl scoate Biserica prin Sfânta Liturghie, prin dezlegări și milostenie și tot la rai merge. Iar dacă a murit cineva nespovedit din tinerețe și a avut păcate de moarte, grele, aproape cum ar muri nebotezat. toate slujbele care se fac pe pământ pentru un asemenea suflet, foarte puțin îl ajută, fiindcă nimic necurat nu va intra în Împărăția cerurilor.

Așa au așezat dracii vămile că, dacă ar putea, nici unul să nu treacă la cer. Știți de ce au ei ura și zavistia asta pentru oameni ? Pentru că sufletele drepților completează numărul din care au căzut ei. Lumea asta atât o ține Dumnezeu – cum arată Sfântul Simeon Noul Teolog -, până se va împlini numărul îngerilor căzuți, din sufletele drepților. Nu citiți la Psaltire ? Plini-va căderile de sus, zdrobi-va capetele pe pământ ale multora. Până se împlinește numărul îngerilor care au căzut, că au fost foarte mulți; a treia parte din îngeri, cum zice Apocalipsa : Am văzut un diavol mare, rosu, care a tras cu coada lui a treia parte din stelele cerului și le-a aruncat pe pământ.

A căzut o treime de îngeri din toate cetele; și din heruvimi și din serafimi, din toate cetele, care au fost de-un gând cu satana, ca să se facă asemenea lui Dumnezeu. Și de aceea au atâta ură diavolii, că știu că fiecare suflet, dacă trece la cer, cum spune Evanghelia : Și vor fi toți ca îngerii lui Dumnezeu, va fi in locul lor și le vor lua dregătoriile.

De aceea stau în văzduh și zic : ” Iată pe noi ne-a dat Dumnezeu jos din cer, iar sufletele acestea vor să treacă pe aici la Dumnezeu ne vor lua locul !”. Și atunci Dumnezeu le-a dat voie, cu dreptate diavolilor să stea în calea sufletelor, căci Dumnezeu, este și drept, nu numai milostiv, și au făcut aceste stații sau vămi, între cer și pământ, ca să arunce în iad pe cei ce mor nepocăiți, în grele păcate.

Și iată cum sunt așezate : Vama întâia este pentru vorbirea de rău; vama a doua, pentru clevetire; vama a treia, pentru mânie, apoi lăcomia și așa mai departe, de la cele mai mici păcate, până la cele mai mari. Și cine n-a vorbit de rău ? Cine nu s-a mâniat ? Cine nu s-a lăcomit ? Cine nu s-a lenevit ? Cine n-a băut un pahar mai mult în viață ? Sau cine n-a căzut cu gândul, cu imaginația și chiar cu fapta în desfrânare, în beție, îndoială în credință și în celelalte păcate trupești sau sufletești, cum citim în viața Sfintei Teodora ? Ați văzut ce a spus Sfânta Teodora când a ajuns la vama beției ?

” Mă minunam foarte că dracii îmi aduceau aminte de toate paharele de rachiu și de vin pe care le-am băut în viața. Și-mi arătau și când am băut, în ce clipă și cu cine am fost și de câte ori m-am îmbătat și de câte ori am băut. Și îi întrebam pe sfinții îngeri :

– Cum de știu diavolii toate acestea ?

– Dacă ei au fost îngeri !

Să știți, însă, că de la Botez, pe lîngă îngerul bun, care stă de-a dreapta creștinului, mai ai un înger din ceata stăpânilor iadului, un diavol care stă pe umărul stâng. Acela scrie tot ce ai făcut tu rău și ce ai vorbit rău și toate păcatele ce le-ai făcut în viață. Iar îngerul bun scrie și cele bune și cele rele, cum spune acolo. Așa crede Biserica lui Hristos.

Acum să vedem ce se întâmplă cu sufletul celui mărturisit, când vine diavolul cu zapisul unde sunt scrise toate păcatele omului. Nu le mai găsește scrise ! Atunci diavolii urlă, răcnesc și se mânie că pe acest suflet care avea păcate mari, avorturi, preacurvii, furturi, înjurături, beții și altele, nu-l mai găsește scris cu nimic. Când creștinul a fost dezlegat de preot pe pământ, Duhul Sfânt a șters de acolo toate păcatele lui. Cuvântul lui Hristos care zice : Tot ce va dezlega preotul pe pământ, va fi dezlegat și în cer. N-ați auzit ? Ce va lega el pe pământ, este legat și în cer. Deci, spovedania, taina aceasta este așa de mare, încât are putere să-l curețe pe om de orice păcat, să-i dezlege toate păcatele. Numai dacă omul a fost cuminte în viață, daca s-a spovedit curat, acela trece ușor înfricoșatele vămi ale văzduhului a treia zi.

Și i se cântăresc faptele cele bune cu cele rele. Faptele cele bune sunt în formă de pietre scumpe, iar faptele cele rele în formă de pietre simple sau alte greutăți.

Sufletul este foarte înțelept. El vede singur incotro merge. Dacă la vămi vede că trag păcatele mai greu, începe a plânge foarte și a se întrista, mai ales că vede la vămi mii de diavoli care vor să-l răpeasca la fiecare vamă. Și-i zice îngerul păzitor :

– Nu te teme, frate suflete, că nu știi judecățile lui Dumnezeu ! Nu te teme !

Sufletul se bagă sub aripile îngerilor, când vede atâtea mii de draci. Un drac este atât de urât că daca ar veni aici unde stăm noi acu, cum este el în iad, nu mai rămâne unul viu. Toți murim de atâta urâciune și spaimă a îngerului căzut. Iar sufletul, când vede atâtea mii de draci se bagă sub aripile îngerului și zice :

– Domnii mei îngeri, nu mă lasați ! Tare mă tem de aceștia !

Și-i zic ingerii :

– Nu te teme, frate suflete, că ești cu noi ! Noi suntem garda lui Dumnezeu, care te însoțim pe tine ! Doamne ferește, la 40 de zile să nu cumva să cazi în mâinile lor ! dar acum n-ai grijă, că noi te păzim !

În ziua a treia sufletul nostru trece vămile văzduhului și exact a treia zi, când a ieșit din trup, în aceeași clipă ajunge prima dată la scaunul Preasfintei și de viață facătoarei Treimi. Și ce vede el acolo ? Că Sfânta Scriptura spune : Pe Dumnezeu nimeni niciodată nu L-a vazut. Dar ce vede sufletul atunci ? Că pe Dumnezeu, Iisus Hristos, L-a vazut toată lumea. Și n-a fost Dumnezeu ? L-a văzut Avraam, L-a văzut Moise ; dar l-a văzut cu pogorământ, dupa închipuire, cum a vrut să se arate. Dar ființa lui Dumnezeu nimeni nu a văzut-o, nici heruvimii, nici serafimii. Ființa lui Dumnezeu este inaccesibilă oricărei minți raționale din cer și de pe pământ.

Deci, ce vede sufletul nostru a treia zi, când ajunge prima dată la tronul lui Dumnezeu ? Iată ce vede, după marturisirea Sfinților Părinți. Vede strălucind o lumină negrăită, de miliarde de ori mai tare ca soarele, și mireasma Duhului Sfânt. Aude cântările heruvimilor și serafimilor și apar niște nori de aur azurii, mergând spre răsărit și îngerii îngenunchează pe ei, împreuna cu sufletul.

Și odată se opresc în loc către răsărit. Că de aceea, să țineți minte, ne închinăm la răsărit când facem rugăciunile ; pentru că tronul lui Dumnezeu este la răsărit. N-ai văzut ce zice Sfânta Scriptură ? Și au sădit rai în Eden spre răsărituri. N-ați auzit ce spune Isaia ? Răsărit este numele Lui. N-ați auzit ce spune Psaltirea, pe care o aveți în casă ? Dumnezeu S-a suit spre cerurile cerurilor, spre răsărituri. Deci, la răsărit este tronul Preasfintei Treimi.

Și se opresc norii aceștia și îngerii care stau în genunchi cu sufletul care-i la fel cu ei. A treia zi aude acest glas pe limba lui Adam : ” Duceți sufletul acesta în Rai șase zile „. că șase zile trece sufletul nostru prin rai, cu iuțeala gândului. Atunci îngerii cei buni îl iau cu iuțeala fulgerului și-l duc către grădinile Raiului.

Când ajunge sufletul acolo cu îngerii, nimeni nu poate spune ce frumusețe este. Și atunci vede acolo că o floare din Rai, cum spune Sfântul Andrei, este mai scumpă decât toate popoarele lumii, decât toate podoabele și bogățiile veacului de acum; pentru că această floare are viață în ea și niciodată nu se mai vestejește sau nu moare.

Acolo vede el, cum am zis, ” Raiul desfătării „, ” Palatul Noului Sion „, ” Ierusalimul ceresc ” și câte spune Sfânta Scriptură. de o negrăită bucurie este când sufletul aude cântările a milioane de îngeri, de heruvimi și de drepți, care cântă acolo. Apoi vede corturile drepților, despre care spune la panahidă, cum spune și Sfântul Cosma, care a fost prin rai. Numai acolo câtă frumusețe este !

Ajunge în niște livezi, niște pomețuri, care n-au margini. Apar niște pomi cu frunza de aur, cu florile de aur și sub fiecare pom este un cort și în cort este o masă de aur, și în pomii aceia cântă păsări ale căror aripi nimeni nu poate spune cât de frumoase sunt; și acele păsări nu mai mor în veacul veacului. Și se minunează sufletul, că la unul cortul este de argint, la altul este de margăritar, la altul este de iachint, la altul de onix, la altul este de sardonix, la altul de ametist, la altul este de rubin, la altul de safir și de celelalte pietre scumpe, de care se spune la Apocalipsa.

El vede că și mesele nu-s toate la fel. Și copacii rodesc pe o singură ramură câte 70 feluri de roade. Cântă și frunzele pomilor, cântă și florile lor, cântă și păsările; curg râuri de miere și de lapte prin livezile acelea ca oglinzile. Este o mireasmă a Duhului Sfânt, pe care omul nu o poate spune. Dar cea mai mare bucurie când trece sufletul prin Rai este alta. Se întâlnește cu neamurile lui.

Voi, fraților, să știți că din neamul nostru avem și în rai, avem și în iad, că Dumnezeu este drept. Cine a făcut rău, s-a dus în iad; cine a făcut bine, s-a dus în Rai. Și acolo în Rai nu cunoști când ai ajuns, numai pe bunicul sau pe străbunicul. Dacă te-aș întreba eu acum pe mata : ” Cunoști pe străbunicul de 300 de ani în urma ?” De unde să-l știi ! Că de-abia dacă îl cunoști pe cel de 50-60 de ani în urmă. Acolo în Rai, însă, se cunosc oamenii unii cu alții. Sfântul Ioan Gură de Aur zice : ” Mă întrebi dacă se cunosc sufletele în Rai ? Ia aminte la Evanghelia cu bogatul și săracul Lazăr. Când a murit bogatul și când a murit Avraam ? Cu mii de ani înainte și se cunoșteau și vorbeau „.

Acolo în rai îți ies înainte neamurile toate care sunt la bine și au palate de aur și pietre scumpe și livezi și zic : ” Măi, nepoate, mai ! tu ești al cutăruia, tu ești al cutăreia, din țara cutare, din satul cutare. Noi suntem neamuri cu tine. Noi am murit înaintea ta cu 100 de ani, cu 300 de ani. Tu ești al cutăruia, tu nu ne cunoști pe noi, dar noi te cunoaștem. Noi știm unde mergi tu. Tu mergi la judecata particulară a sufletului. La 40 de zile se va hotărî cu tine unde mergi, în Rai sau în iad. De vei afla mila la Dumnezeu și te va da la bine, să vii la locașurile noastre, că iată ce frumuseți avem aici; ce palate și ce minunății, pe care nu poate să le înțeleagă omul.

Și așa îl petrec neamurile lui și îngerii, mergând prin rai șase zile. Sufletul atunci uită cu totul că a trăit pe planeta asta, că a avut mamă, că a avut soră, că a avut frate … Că el vede acolo alte bucurii, străine cu totul de lumea asta trecătoare. Și atunci îngerul de la Botez, când vede el că se bucură tare, că acolo nimeni nu poate sta întristat de atâta bucurie, se apropie de el și-i spune așa, dacă știe că este drept : ” Frate suflete, iată, la 40 de zile și să vii să ocupi un loc de aici !”.

Iar dacă-l știe că-i păcătos, îi zice : ” Frate suflete, nu te bucura, nu te-am adus să rămâi aici. Te-am adus să vezi ce-ai pierdut în puțină vreme cât ai trăit pe pământ, dacă n-ai avut frică de Dumnezeu și nu te-ai mărturisit și n-ai postit și n-ai mers la biserică și n-ai făcut fapte bune !”

Când aude sufletul că nu va rămâne in Rai – căci el credea că va rămâne acolo în veci -, cât de mare bucurie este în Rai, el se mâhnește și începe a plânge cu amar.

– Cum, n-am să rămân aici ? întreaba el pe îngerul său păzitor.

– Nu ! îi răspunde îngerul. Pe aici treci numai să vezi în puțină vreme ce-au câștigat oamenii cu frica lui Dumnezeu și ce-au pierdut cei necredincioși, care nu s-au închinat lui Dumnezeu !

Așa trece sufletul șase zile prin Rai și cu trei, care au fost până au ajuns la tronul Preasfintei Treimi, se fac nouă. Iar la nouă zile vin iarăși, ca fulgerele cerului pe nori, îngerii, și-l aduc înaintea Preasfintei Treimi, în lumina cea neapropiată gânditoare. El nu vede pe Dumnezeu, că nici heruvimii nu-L văd; numai lumina și lumina negrăită, care nu se poate spune.

Și se opresc norii aceștia și la nouă zile aude acest cuvânt, dacă sufletul este drept : ” Acest suflet să aibă desfătarea și bucuria cea fără margini a celor nouă cete îngeresti !”. Iar dacă-i păcătos : ” Sufletul acesta să nu aibă parte de fericirea și slava celor nouă cete îngerești !” Acest cuvânt îl aude la nouă zile și apoi aude, zicând : ” Duceți sufletul acesta prin iad 30 de zile „.

Atunci îl iau îngerii și-l întorc către miazănoapte și către apus, la locurile iadului, care nu au margine. Și atunci sufletul, când îl duc îngerii la iad, vede acolo ce spune Sfânta Scriptură : ” iadul cel mai de jos”, ” Fântâna adâncului ” și ” Iezerul de foc ” de la Apocalipsa. Acolo vede el viermele cel neadormit, despre care a spus Hristos, Dumnezeul nostru; vede focul cel nestins, gheena, foc negru care-i de miliarde de ori mai fierbinte ca focul pământesc și care n-are margine adâncimea lui.

Acolo vede el întunericul cel mai dinafară, cel mai dinăuntru, scrâșnirea dinților și tartarul, câte mai auziți la Sfânta Liturghie și în Scriptură. Si când vede el atâtea feluri de munci și atâtea feluri de draci, vede acolo muncindu-se și neamuri de-a lui, cum vedea mai înainte în rai. Și neamurile știu pe unde trece și-i ies înainte și strigă către el : ” Frate, nepotule, vărule, moșule, matale te duci la judecata particulară. Te rugăm din inimă, adu-ți aminte și de noi și te roagă lui Dumnezeu pentru noi, dacă te va da la bine. Uite, noi ne muncim aici de atâția ani, de 200 de ani, de 300, de 500 de ani fiecare !”

După cum se bucura sufletul mai înainte în Rai, că și-a văzut neamurile lui la bine, acum se scârbește de aceste neamuri ale lui, care, pentru păcatele lor, au fost rânduite la osândă.

Și trec cele treizeci de zile cu iuțeala gândului, ca fulgerul, și sufletul vede nenumăratele și negrăitele și nenumitele munci ale iadului. Deci, treizeci de zile prin iad și cu nouă care au fost când s-a întors din Rai sunt 39 de zile. Iar în a 40-a zi îl iau îngerii și-l duc a treia oara la scaunul Preasfintei și de viață făcătoarei Treimi, în lumina cea neapropiată, gânditoare, spre închinare. Și atunci, la 40 de zile, aude acest glas în limba aramaică a lui Avraam, dacă sufletul este drept : ” Duceți acest suflet în Gan Eden !” , adică în desfătare și bucurie fără margini; iar dacă, Doamne ferește, este păcătos, aude : ” Duceți sufletul acesta în Seol sau Hades”, adică în iad și în muncă. Îngerii lui dumnezeu, cât sunt de buni și preamilostivi , însă, dacă le dă poruncă Dumnezeu să-l ducă la greu, îl duc la greu, îl duc în iad.

Dacă ar vedea atunci cineva cum se roagă sufletul nostru la îngeri, când vede că-l duc la chinuri, ar plânge temeliile pământului. Se bagă sub aripile îngerilor și zice :

– Îngerii lui Dumnezeu, cei preasfinți, cei preabuni, nu mă lăsați ! Unde mă duceți ? Într-ale cui mâini mă duceți ? Cine are să mă mai scoată pe mine de acolo ? Cine mai are milă acum de mine ? Cine știe de pe fața pământului în ce chinuri mă duc eu acum ?

Iar îngerii plâng și-i spun :

– Frate suflete, noi suntem slugile lui Dumnezeu, noi avem poruncă. Nu putem face nimic mai mult, decât cum porunceste Ziditorul : să te ducem la bine sau la rău !

Și-l duc, dacă, Doamne ferește, sufletul a trăit rau, în păcate și fără pocăință îl duc la rău sau dacă-i bun și a păzit poruncile Domnului, îl duc în Rai, potrivit cu faptele lui bune sau rele. Aceasta se întâmplă la 40 de zile după moarte. De aceea Biserica, mama noastră cea duhovniceasca, are mare grijă să facă pomeniri după fiecare mort la 3 zile, la 9 zile și la 40 de zile, pentru că atunci se hotărăște unde va sta sufletul nostru, la bine sau la greu.

De la 40 de zile mai rămane o singură portiță deschisă pentru suflet. Dacă sufletul a fost în credința ortodoxă adevarată și a fost fiu adevărat al Bisericii lui Hristos, și dacă n-a căzut în vre-o  sectă sau în alte rătăciri, sau păcate grele, și dacă a fost spovedit și împărtășit, Biserica îl poate scoate din chinurile iadului prin sfintele slujbe și prin milostenie.

Biserica este mama noastră spirituală, care ne-a născut pe noi de la dumnezeiescul Botez prin apă și prin duh. Biserica este stâlpul și întărirea adevărului, Biserica este trupul lui Hristos, Biserica este mireasa Mielului, cum spune la Apocalipsa. De aceea, are mare îndrăzneala către capul ei din ceruri care este Hristos. Ați auzit ce spune Hristos în Evanghelie : Eu sunt buciumul, vița – adică trunchiul copacului -, și voi sunteți ramurile; toată vița care rămâne întru Mine, aduce roadă multă, iar care nu rămâne întru Mine, în foc se aruncă.

Deci, băgați de seamă ! Cine nu rămâne în Biserică, nu rămâne în trupul lui Hristos. Cine s-a rupt de Biserică, toți sectanții care au ieșit și au împânzit lumea – căci sunt peste 800 de secte numai în Europa -, aceștia sunt neghină în grâu, aceștia sunt semințele satanei; Doamne, zice Evanghelia, n-ai semănat samânță bună în țarina ta ? Dar de unde are neghină ? Un om vrăjmas, adică diavolul, a făcut aceasta.

Sectanții sunt buruieni crescute la umbra Bisericii, oameni stricați la minte și la credință, prin care satana vrea să rătăcească și pe alții. Să nu-i ascultați ! Cine s-a rupt de Biserică, s-a rupt de Trupul lui Hristos. Ia să vă dau o imagine : Dacă copacul acesta ar fi încărcat cu flori până în vârf sau cu roade, un copac roditor, și dacă o mlădița s-a rupt de acolo cumva și a căzut cu greutatea roadelor sale jos, mai rodește aceea ? Ce se întâmplă ? se ususcă și o punem pe foc.

Așa-i și sufletul care s-a rupt de Biserică. S-a rupt de trupul lui Hristos. Că Biserica este, cum spune marele Apostol Pavel, trupul lui Hristos. Și acea mlădiță, acel suflet care s-a rupt de Biserică, în veacul veacului nu mai rodește și nici mântuire nu are. Pentru că Duhul Sfânt și seva Duhului Sfânt, vine numai prin punerea mâinilor, de la Apostoli la episcopi, de la episcopi la preoți și de la preoti se lucrează în rândul credincioșilor prin Tainele care le-a hotărât Dumnezeu să le lucreze preotul, ca iconom al tainelor lui Dumnezeu. Pe altă cale nu vine Duhul Sfânt în Biserica.

Feriți-vă ! Fugiti cât puteți, ca de diavoli, de acei care vă învață să nu vă închinați Sfintei Cruci, sau Maicii Domnului, sau să nu mergeți la Biserică, sau să nu ascultați de preot. Aceia vin cu satana în inimă și-n minte, să vă rupă de Biserică, de adevărul nostru dogmatic, de credința noastră ortodoxă, care este neschimbată de 2000 de ani, de la Hristos. Acum sectele au ieșit ca ciupercile după ploaie, și toate sectele au venit mai mult din Occident. Cele mai multe au venit de la oameni bolnavi la minte. Eu am o sectologie care s-a tiparit la București, și-am arătat și istoricul, și de unde au venit, cu ce scop au venit. Vin cu scopul să ne strice și credința și neamul, să ne piardă sufletele.

Nu ieșiți din corabia mântuirii. Nu plecați din Biserica lui Hristos. Biserica este mama noastră duhovnicească. Ea ne-a născut prin apă și prin duh, la Botez. Deci, să cinstiti Biserica și pe preoți și pe arhierei și pe Sfântul Sinod. Tineți-vă de Biserica noastră cea de totdeauna. Să fiți creștini buni și cetățeni buni, și să împliniți porunca Sfântului Apostol Pavel : Dați celui cu cinstea, cinste; celui cu dajdia, dajdie; celui cu frica, frică, și nimănui cu nimic să nu ramâneți datori.

Se spune la Epistola către Romani : Tot sufletul să se supună stăpânirii celor mai înalte, că nu este stăpânire decât de la Dumnezeu. Și iar spune : cel ce nu se supune stăpânirilor, legii lui Dumnezeu se împotrivește. A ieșit o sectă blestemată, foarte periculoasă pentru țară și Biserică, care se cheamă ” Martorii lui Iehova „. Aceștia sunt cei mai înverșunați împotriva conducerii de stat și a Bisericii. Să fugiți ca de diavoli, ca de satana de aceștia ! Aceștia, nu numai ca nu sunt creștini, dar sunt mai răi decât toți păgânii. Că nu recunosc nici Biserica, nici statul și nu cred în Hristos.

Păziți-vă de orice sectă, rămâneți fii ai Bisericii lui Hristos, cum au fost părinții și bunicii voștri și strămoșii din veac. Rămâneți în Biserică, tineți-vă de mama voastră, care este Biserica. Că, Doamne ferește, chiar dacă omul merge în iad pentru păcatele lui, Biserica îl poate scoate prin dumnezeiasca Liturghie, prin pomeniri, prin milostenii și jertfe. Fără Biserică nu este mântuire ! Cine a ieșit din Biserică, nu mai are pe Hristos, că Biserica este Trupul lui Hristos. Cine a ieșit din Biserică, nu mai este fiu după dar al lui Dumnezeu din Botez, ci este fiu al satanei, căci s-a rupt de la mama lui duhovnicească și a luat-o după capul lui și s-a pierdut.

Dumnezeu să vă ajute. Cu aceasta închei și vă rog din toată inima să aveți frică de Dumnezeu, să nu uitați rugăciunea, și să vă rugați sș pentru noi păcătoșii. Amin.

 

DESPRE RAI

Acum să vă spun ceva despre Rai într-o istorioară care urmează de aici înainte. V-am spus că marele Apostol Petru pe Tabor ar fi voit veșnic să rămână acolo împreună cu Hristos, învățătorul său, cu Ilie și cu Moise, pentru că a gustat câteva clipe din slava Raiului și din slava dumnezeirii lui Iisus Hristos. Și iată ce am a vă spune:

A fost în Constantinopol un împărat roman pe la anul 814 și a avut un frate după trup. Acesta nu s-a mai însurat. A fost un om foarte evlavios, foarte credincios și văzând cum trece viața aceasta ca fumul și ca visul, ca floarea și ca umbra, s-a gândit să se ducă la o mănăstire și să se facă călugăr.

Și s-a dus la o mănăstire din munții Constantinopolului, la apa Sangarului. Și-a împărțit toată averea lui și a dat-o la săraci și s-a îmbrăcat în rasa călugărească, primind numele de Cozma. Iar calugării știindu-l că învățase carte cu împăratul și văzând ascultarea și smerenia lui, l-au pus stareț; și a stărțtit timp de 10 – 12 ani. Apoi a căzut într-o boală foarte grea și a zăcut mai mulți ani, iar într-una din zile și-a dat duhul. Și s-au adunat călugării care erau aproape trei sute, și au început a plânge dupa păstorul lor cel iubit care murise, cu numele Cozma, căci așa îl chema. Și stăteau uimiți și plângeau că un stareț ca acela nu avusese mănăstirea de la începutul ei.

Dar a murit fericitul Cozma, iar a doua zi, cu voia lui Dumnezeu, a înviat. Când a înviat, privea cu ochii, cum stătea culcat cu fața în sus pe laiță, în podul casei. Și cum stătea cu ochii ațintiti în podul casei, șoptea cu buzele sale încet niște cuvinte neîncheiate și neînțelese de nimeni. Și a stat așa timp de aproape o zi întreagă. După aceasta a deschis ochii și când a văzut pe călugari în jurul lui, a început a căuta în sân. Și cautând în sân, îi întreba pe călugări : ” Unde sunt cele două bucați de pâine uscată pe care mi le-a dat Părintele Avraam ?” Și mai trecea oleaca și iar cauta în sân și întreba : ” Unde sunt cele două bucați de pâine uscată pe care mi le-a dat Parintele Avraam ?” Atunci călugării au văzut că el a avut mare descoperire și au început a plânge, zicând :

– Părinte sfinte, dar cum de vorbești sfinția ta acum ? Știi c-ai murit ?

– Știu.

– Știi că de ieri, pe vremea aceasta ai fost mort ? Spune-ne nouă, dacă poți, te rugăm cu lacrimi, unde ai fost 24 de ore cât ai fost mort ? Și ce pâine ceri de la noi ? Ce bucăți de pâine cauți în sân ? Două bucați de pâine uscată.

Atunci și-a dat el seama că a fost răpit în cealaltă lume și a zis ucenicilor săi :

– Dragii mei, adunați-vă aici că am să vă spun câte am văzut și câte am auzit pe unde am fost și câte mi-a ajutat Dumnezeu să țin minte. Apoi a început să le spună așa : ” Știu că ieri pe vremea aceasta am murit. Și când am murit, au venit în jurul meu o mulțime de diavoli, care de care mai urâți. Unii boncăluiau ca taurii, alții nechezau ca și caii, alții urlau ca lupii, alții băteau ca niște câini, alții cronăaneau ca și corbii, alții șuierau ca șerpii și toți se repezeau la mine să ma ia. Și spuneau : ” N-ai făcut pocăință destul ! Ai fost frate de împărat, ai trăit în palate și încă nu ți-ai ispășit păcatele prin pocăință la mănastire. Ești al nostru !”

Și zice starețul Cozma : ” Eu cât am trăit, aveam în chilia mea icoana celor doi apostoli, Andrei și Ioan Evanghelistul. Și m-au luat dracii, unii mă împingeau din urmă, alții mă trăgeau înainte, a lții mă împungeau, alții mă mușcau și mă duceau.

Iar eu strigam la Maica Domnului și la cei doi sfinți apostoli, Andrei și Ioan Evanghelistul, să vină, să nu ma lase. Și m-au dus diavolii și deodată am ajuns la o prăpastie, o râpă, care nu era mai largă decât, cât ar arunca un om voinic o piatră, ca o azvârlitura de piatră, dar adancimea ei era până la iad. Și se auzeau în acea râpă, în acea prăpastie mari țipete, mari vaiete, mari tânguiri. Și peste toți care erau acolo înauntru mergea un rând de foc și ei strigau : ” Vai de noi și de noi și de cei ce ne-au născut pe noi „. Și dracii voiau să mă dea în prăpastia aceea.

Deodată s-a făcut o punte mică peste prăpastie, numai de două degete, dar făra bară. Și ziceau dracii : Din două una ai să faci : ori te dăm aici în prapastia aceasta, ori treci puntea „.

Și spunea Sfântul Cosma : ” Îmi era foarte greu și una și alta. De cad în prăpastie, mi s-a spus că aceea este gura iadului și mă înghite și nu mai ies. Ca să mă sui pe punte era de asemenea imposibil că toți cădeau. Atunci când ei mă târau să mă arunce în flăcari, am strigat : Maica Domnului, nu mă lăsa ! Și deodată a aparut o femeie îmbrăcată în alb, ca fulgerul, și doi apostoli. Erau Andrei și Ioan Evanghelistul. Și a zis Maica Domnului către Apostoli : ” Ioane și Andrei, luați sufletul acesta din mâinile dracilor și-l duceți până la raiul desfătării. Și atunci dracii au fugit toți și m-au luat cei doi apostoli, iar Maica Domnului s-a făcut nevăzută.

Și a zis apostolul : ” Nu te teme, frate Cozma, de acum mergi cu noi. Sari pe punte !” Și-au sărit ei pe puntea aceea numai de doua degete. Și un apostol mă ducea de mâna înainte și unul mergea în urmă și mă ținea. Și-am trecut acea mare prăpastie pe puntea cea îngustă, dar la capătul punții, era un arap care se parea că ajunge până la nori și avea limba lui de zeci de metri afară de foc și ochi de flăcări și acest arap stătea cu o mâna deasupra prăpastiei și mâna aceea care stătea deasupra prăpastiei era umflata ca un stâlp, iar cealaltă era zbârcita și lungă.

Acela când ne-a văzut pe noi cu greu s-a dat în lături și scrâșneau cu dinții la mine : ” Mi-ai scăpat de data aceasta, dar ai să mai vii odată pe aici !”. Și eu, după ce am trecut de arapul acela, am întrebat pe Apostolul Andrei și pe Ioan :

– Sfinți ai lui Dumnezeu Apostoli, cine este arapul acela care stă la capătul punții aceleia pe unde am trecut.

– Acela este satana. Ai auzit ce spune Apostolul Petru ? Domnii puterii văzduhului.

– Dar de ce are mâna aceea umflată, care o întinde deasupra prăpastiei aceleia ?

– De-atâtea suflete cât ia de pe punte, și-i aruncă mereu în gura iadului. Că veșnic, veșnic vin de pe fața pământului și i s-a umflat mâna cât ia de pe punte și aruncă în iad !

– Dar eu, am întrebat, am să scap de el ?

– Tu ai să scapi, fiindcă ai avut pe Maica Domnului ocrotitoare și pe noi. Deci nu te teme de el, căci mergem până la Raiul desfătării.

Și am mers, după ce am trecut de arapul acela și am dat de niște câmpii verzi cu milioane de milioane de flori de multe feluri de culori și era o mireasmă de flori cum nu este pe fața pământului și cum nu poate să-și închipuie nimeni. Și florile acelea le bătea un vântișor așa cald, iar deasupra florilor erau cete, cete de copii cu aripi atât de strălucitoare, care mergeau și zburau deasupra florilor și cântau așa : ” Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul Savaot, plin este cerul și pământul de slava Ta „.

Mergând noi printre milioanele acelea de grupuri de copii, care zburau pe deasupra florilor, în mijlocul acelei câmpii am văzut un bătrân cu barba albă, frumoasa, veștmintele lui străluceau ca soarele și am mers acolo. Și când am mers noi cu apostolii, cu Andrei și Ioan, bătrânul acela a binecuvantat pe apostoli și i-a sărutat pe frunte, iar ei i-au sărutat mâna.

Atunci am întrebat eu pe apostoli :

– Domnii mei, cine este bătrânul acesta așa de frumos și de ce sunt atâtea milioane de copii care zboară pe aici ?

– Ai auzit de ” Sânul lui Avraam ” ?

– Am auzit în Evanghelie.

– Ei, acesta este Avraam Patriarhul, iar milioanele de copii care cânta aici și zboara pe deasupra florilor sunt sufletele drepților care au intrat în ” Sânul lui Avraam ” și care au fost drepți și milostivi ca el.

După aceea ne-am luat rămas bun, de la acela care zicea că este Avraam și am plecat zburând; mergeam prin văzduh cu iuțeală mare și am ajuns în altă parte și acolo odată s-au facut niște ziduri de aur și de pietre scumpe și niște porți în forma fulgerului, iar niște tineri foarte frumoși, încinși cu curcubeie de aur, stăteau la porți și aveau săbii de foc; la poartă și pe poartă era, ca și cum ar răsări soarele, lumină ca fulgerul. Și au întrebat acei de la poartă pe Apostolul Andrei și pe Ioan :

– Unde duceți sufletul acesta ?

Și a zis Apostolul Andrei :

– Avem poruncă de la Maica Domnului și de la Domnul nostru Iisus Hristos să-l ducem până la raiul desfătării.

Atunci s-au deschis porțile singure și am intrat după acele ziduri. Acolo am văzut nenumăratele biserici și palate ale cerului. Nimeni nu putea să numere atâtea biserici, și atâtea minuni se vedeau, încât o limbă de om nu poate povesti. Erau pomi care numai pe-o singură ramură rodeau 60 – 70 feluri de roade. Florile și frunzele cântau slavoslovia lui Dumnezeu. Și fiecare pom avea un cort; dar nici pomii nu semănau unii cu alții și nici corturile. Și în cort era o masă și un scaun de aur și bucate și băuturi scumpe pe masă. dar bucatele nu semanau, iar la fiecare cort, la fiecare masă stătea o persoană foarte frumoasă, ca de treizeci de ani.

Toți erau de aceeași vârstă, căci la judecată toți vor învia cu vârsta de treizeci de ani, după cum arată Sfinții părinți. Și acolo cântau păsări, milioane și milioane, dar nici păsările dintr-un pom nu semănau cu cele din alți pomi. Culoarea aripilor păsărilor numai Dumnezeu o știa și păsările acelea unele erau albastre, altele roșii, altele vișinii, altele gri, altele albe, altele trandafirii, și cântau negrăită frumusețe psalmi și rugăciuni.

La unul pomul era de mărgăritar, la altul de onix, la altul era de rubin, la altul era de safir, la altul era de ametist, și așa mai departe. Și mesele, la unul era de marmură, la altul de aur, la altul de argint și nici scaunele nu semănau. Și era atâta frumusețe și atâta cântare acolo, iar mulțimea pomilor și a corturilor și felurimea aceea atât de frumoasă nu mai avea margini.

Și mergând noi pe acolo, eram uimiți de atâta frumusețe și cântare. Atunci am întrebat pe Apostolul Andrei :

– Domnii mei, aici este Raiul desfătării ?

– Nu frate, de abia am ajuns la pamântul celor blânzi.

Vezi ce spune în fericirea a treia din Evanghelie : Fericiti cei blânzi, ca aceia vor moșteni pământul. Să nu credeți ca este vorba de pamantul acesta stricăcios. Auzi ce pământ îi așteaptă pe cei blânzi ! Și deabia am ajuns la pământ și am întrebat :

– Dar de ce corturile sunt altfel și bucatele și băuturile altfel și scaunele altfel și păsările cântă altfel dintr-un copac în altul ?

Atunci mi-a spus Apostolul Andrei :

– N-ai auzit ce spune Mântuitorul în Evanghelie ? În casa Tatălui Meu sunt multe lăcașuri și Eu Mă duc să vă pregătesc vouă loc. deci aici, frate Cosma, să știi că și cortul și masa și pomul și poamele și păsările toate sunt după mărimea faptelor bune ale fiecărui om. Cum și-a împodobit cineva pomul pe fața pământului cu post, cu rugăciune, cu milostenie, cu viața curată, cu facere de bine, așa îl gasește dincolo și se va veseli în vecii vecilor, că aici nu mai este bătrânețe, nu mai este boală, nu mai este moarte, nu mai este durere.

De aceea este depărtare și deosebire de la un pom la altul, pentru că este după măsura faptelor bune a fiecărui suflet care a ajuns aici. Și a mers sufletul dreptului aceluia zburând ca gândul, că așa merge sufletul ca razele soarelui de repede.

Și a mers cam cât ar merge un om cinci sute de ani pe jos. Noi am mers deci în câteva minute, pentru că mergeam ca gândul.

Și am dat de alte zidiri de milioane de ori mai frumoase ca cele dintâi. Și la alte porți în forma fulgerului și la ele nu mai erau tineri, ci erau serafimi cu șase aripi care păzeau. Și am întrebat :

– Domnii mei, ce ziduri, ce cetate este aici ?

Și au zis :

– Acum, frate, ne apropiem de Palatul Noului Sion al lui Hristos, care-l va da celor doisprezece Apostoli după Judecata de Apoi.

Și îndată porțile cele în chipul fulgerului s-au deschis și serafimii aceia au întrebat :

– Unde duceți sufletul acesta ?

Și a zis Apostolul Ioan Evanghelistul :

– Porunca avem de la Mântuitorul și de la Maica Domnului să-l ducem pâna la Raiul desfătării.

Atunci ne-au dat drumul și am intrat. Când am intrat dincolo de aceste ziduri, am văzut munți de aur și am văzut un palat, care avea douăsprezece temelii, cum spune la Apocalipsa, cu douăsprezece pietre scumpe și douăsprezece uși în douăsprezece parți și acoperit cu aur curat și lumina ca ziua și era o lumină acolo care strălucea de milioane de ori ca soarele, iar soarele nu se vedea acolo. Și palatul acesta avea douăsprezece uși și n-am vazut acolo nici pasăre, nici om, nici fiară, nici îngeri, nici oameni. Și am întrebat pe Apostolii care mă conduceau :

– Domnii mei, ce este palatul acesta și câtă mărime are ?

Și a zis Apostolul Andrei :

-Acest palat este atât de mare, cât ar merge un om o mie de ani pe jos și nu-l înconjură. Acesta este palatul celor doisprezece Apostoli, care se cheamă Noul Sion și care-l vor lua Apostolii după judecata de Apoi pentru osteneala lor, că au predicat Evanghelia în lume și au murit martiri și li s-au tăiat capetele pentru dragostea și credința in Iisus Hristos.

Și am trecut și de acest palat și zburam peste munții cei de aur și era o mare de cristal, cu apă ca cristalul de limpede și avea o mireasmă de trandafiri care nu se poate spune pe fața pământului. Și am trecut pe deasupra acelei mări și am ajuns la un râu care curgea ca cristalul și erau ierburi și flori multe și niște copaci înalți și foarte frumoși, cum nu am mai văzut pe fața pământului și erau flori până sus și niște păsări mari cântau acolo și ziceau așa :

Fericiți cărora li s-au iertat fărădelegile și cărora li s-au acoperit păcatele. Și am întrebat pe Apostolul Andrei :

– Domnul meu, ce zic păsările acestea, căci cântă din psalmi ?

– Ai auzit ce zic ? Fericiți cei cărora li s-au iertat farădelegile și cărora li s-au acoperit păcatele. Păsarile acestea, fiule, nu mai mor în veacul veacului. Ele sunt pline de Duhul Sfânt și proorocesc și arată ca aici în frumusețea aceasta nu are să poată intra nimeni decât acela căruia i se vor ierta păcatele și i se vor acoperi fărădelegile.

Atunci am întrebat :

– Dar care păcate se iartă la om și care se acoperă ?

Și a zis :

– Păcatele pe care le-a cunoscut omul că sunt păcate și le-a mărturisit la duhovnic și i-a părut rău și a făcut canon pentru ele, se iartă. Iar acelea pe care omul nu le-a știut că sunt păcate sau le-a uitat, nu din rea voință, ci din neputință, acelea se acopăr din mila lui Dumnezeu, că altfel nici un suflet nu ar fi ajuns aici. Pentru că, auzi ce spune Evanghelia : Nimic necurat nu va intra întru împărația cerurilor.

Mergând noi așa, s-a făcut un tunel, un munte de aur și un tunel mare, dar tunelul acela lumina ca soarele și acolo era o masă mare, căreia nu i se vedea marginea. Și stăteau oamenii la mese și îngerii slujeau la mese și puneau băuturi cerești și mâncăruri cerești și era mare veselie. Și erau mii și mii care se veseleau și cântau și stăteau la mese.

Și spune Sfântul Cosma :

– Când m-am uitat la masă, am început a cunoaște oameni de la noi din oraș, din Constantinopol și din sat și călugari de-ai noștri și neamuri care au mers la bine și foarte mă bucuram că am dat acolo peste oameni cunoscuți. Dar ce folos, că am stat acolo câteva minute și numai am auzit un glas : ” Luați pe starețul acesta de aici, și-l duceți înapoi, iar în locul lui aduceți pe monahul Atanasie de la Mănăstirea Traian !” Că era mănăstirea de la Alfa apropiată de mănăstirea Traian cum este manăstirea noastră, Sihăstria, aproape de mănăstirea Secu, aproape. Și îndată a venit îngerul Domnului, zicând :

– Frate Cosma, iată n-am ajuns la Raiul desfătării.

– Dar unde suntem ?

– Dacă treceam tunelul acesta ajungeam în Raiul desfătării, dar este porunca lui Hristos să te ducem înapoi în trup, căci plâng călugării după tine, că au rămas fără păstor. Și avem poruncă să te ducem. Deci nu mai ajungem la Raiul desfătării.

Deci, mi-am luat ramas bun de la aceia și toți îmi spuneau : ” Nu te teme, frate Cosma, că tot aici ai să vii, când va fi sfârșitul tău !” Și m-au luat pe alta cale și am trecut sapte iezere de munci, și m-au dus de am văzut muncile iadului și am ajuns iarăși în câmpia aceea unde era Avraam și ne-am dus la el și a întrebat Patriarhul Avraam :

– Dar l-ați dus până la Raiul desfătării ?

Iar ei au zis :

– Nu, ci pană aproape de Raiul desfătării, căci a venit poruncă de la Dumnezeu să-l ducem în trup și să invie, căci plâng dupa el fiii săi duhovnicesti !

Atunci Avraam a zis :

– Dacă se duce înapoi pe fața pământului și învie, am să-i dau și eu ceva.

Și mi-a dat un pahar de aur cu vin, și trei bucăți de pâine albă, curată. Și-am băut din vinul acela puțin, și era atât de bun și dulce că a trecut în toate simțirile mele și știu că am mâncat și o bucată de pâine și-am zburat din grădinile acelea. Și am ajuns iarăși la arapul acela care se laudă că am să mai trec și am trecut iarăși prăpastia aceea mare pe care o trecusem și deodată m-am vazut în mănăstire și acum, cum mă vedeți.

Știam că patriarhul Avraam mi-a dat trei bucăți de pâine, și numai una am mâncat-o și am băut vin acolo în ” Sânul lui Avraam „. Însă două bucăți de pâine au rămas și știu că le-am pus în sân. Aceasta caut eu acum. Vă rog, dați-mi cele două bucăți de pâine pe care mi le-a dat Părintele Avraam, căci știam că le-am pus în sân. Și dacă vreți, duceți-vă repede până la Mănăstirea Traian și vedeți daca nu cumva monahul Atanasie  a murit !

Când s-au dus frații, atunci îl scoteau pe nasalie din chilie. Și a spus cuviosul Cosma :

– Știti unde se duce Atanasie ? Se duce în preajma Raiului desfătării, la acea masa, îngerească, căci am auzit că mi s-a spus mie : ” Luați-l pe acesta de aici, duceți-l în trup, că plâng călugării dupa el și aduceți în locul lui pe monahul Atanasie de la Mănăstirea Traian „. deci să știți că monahul Atanasie s-a dus în locul meu și se va bucura în vecii vecilor.

Așa a fost Sfântul Cosma în Rai și a văzut acolo și pământul celor blânzi și lăcașul drepților. Aduceți-vă aminte de predica aceasta, de pământul celor blânzi că fiecare iși împodobește acolo pomul și masa și bucatele și poamele și păsările, toate, după cum se va osteni în viața aceasta ca să facă voia lui Dumnezeu. Apostolul Pavel zice : petrecerea noastră este în ceruri. Ferice de creștinul acela care trăiește pe pământ, iar cu mintea lui trăiește în cer; cu mintea lui se înalță la Dumnezeu și după puterea lui se ostenește să facă fapte bune, ca să se ducă în Raiul desfătării.

Acolo nu mai este moarte, nu mai este bătrânețe, nu mai este durere, nu mai este boală, nu mai este frică. Ci veșnic va avea, cum zicea Apostolul Pavel, dreptate și bucurie și pace întru Duhul Sfânt.

Dumnezeu și Preacurata Lui Maică să ne ajute la toți să ajungem și noi păcătoșii macar cât de cât să moștenim ” un colțișor de Rai „, cum spune bătrânul Părinte Paisie câteodata la moliftă, numai să nu fim afară de Raiul lui Dumnezeu, ca nu cumva, Doamne ferește, să ne chinuim în veci. Pr Cleopa Ilie

(Acestă carte este foarte ieftină și o puteți face cadou apropiaților D-vs.)

 

PAȘII SPRE MANTUIRE

 

  1. 1.      BOTEZUL ORTODOX (pentru cei ce nu sunt ortodocși)

Primul lucru pe care trebuie să îl faci ca să te mântuiești, dacă nu ești botezat ortodox este să te botezi ortodox.

Hristos a spus că nimeni nu ajunge la Tatăl decât prin El.

Sfânta Evanghelie după Ioan, Capitolul 14

1.

Să nu se tulbure inima voastră; credeţi în Dumnezeu, credeţi şi în Mine.

2.

În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt. Iar de nu, v-aş fi spus. Mă duc să vă gătesc loc.

3.

Şi dacă Mă voi duce şi vă voi găti loc, iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, ca să fiţi şi voi unde sunt Eu.

4.

Şi unde Mă duc Eu, voi ştiţi şi ştiţi şi calea.

5.

Toma i-a zis: Doamne, nu ştim unde Te duci; şi cum putem şti calea?

6.

Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.

 

De asemenea Hristos a spus, ca de nu se va naște cineva de sus nu va intra în Împărăția lui Dumnezeu.

 

Sfânta Evanghelie după Ioan, Capitolul 3

1.

Şi era un om dintre farisei, care se numea Nicodim şi care era fruntaş al iudeilor.

2.

Acesta a venit noaptea la Iisus şi I-a zis: Rabi, ştim că de la Dumnezeu ai venit învăţător; că nimeni nu poate face aceste minuni, pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.

3.

Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu.

4.

Iar Nicodim a zis către El: Cum poate omul să se nască, fiind bătrân? Oare, poate să intre a doua oară în pântecele mamei sale şi să se nască?

5.

Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu.

6.

Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh este.

7.

Nu te mira că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi de sus.

8.

Vântul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine e născut din Duhul.

9.

A răspuns Nicodim şi i-a zis: Cum pot să fie acestea?

10.

Iisus a răspuns şi i-a zis: Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu cunoşti acestea?

11.

Adevărat, adevărat zic ţie, că noi ceea ce ştim vorbim şi ce am văzut mărturisim, dar mărturia noastră nu o primiţi.

12.

Dacă v-am spus cele pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede cele cereşti?

13.

Şi nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer.

14.

Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului,

15.

Ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.

16.

Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.

17.

Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea.

18.

Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a şi fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu.

19.

Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele.

20.

Că oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească.

21.

Dar cel care lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt săvârşite.

22.

După acestea a venit Iisus şi ucenicii Lui în pământul Iudeii şi stătea acolo şi boteza.

23.

Şi boteza şi Ioan în Enom, aproape de Salim, că erau acolo ape multe şi veneau şi se botezau.

24.

Căci Ioan nu fusese încă aruncat în închisoare.

25.

Şi s-a iscat o neînţelegere între ucenicii lui Ioan şi un iudeu, asupra curăţirii.

26.

Şi au venit la Ioan şi i-au zis: Rabi, Acela care era cu tine, dincolo de Iordan, şi despre Care tu ai mărturisit, iată El botează şi toţi se duc la El.

27.

Ioan a răspuns şi a zis: Nu poate un om să ia nimic, dacă nu i s-a dat lui din cer.

28.

Voi înşivă îmi sunteţi martori că am zis: Nu sunt eu Hristosul, ci sunt trimis înaintea Lui.

29.

Cel ce are mireasă este mire, iar prietenul mirelui, care stă şi ascultă pe mire, se bucură cu bucurie de glasul lui. Deci această bucurie a mea s-a împlinit.

30.

Acela trebuie să crească, iar eu să mă micşorez.

31.

Cel ce vine de sus este deasupra tuturor; cel ce este de pe pământ pământesc este şi de pe pământ grăieşte. Cel ce vine din cer este deasupra tuturor.

32.

Şi ce a văzut şi a auzit, aceea mărturiseşte, dar mărturia Lui nu o primeşte nimeni.

33.

Cel ce a primit mărturia Lui a pecetluit că Dumnezeu este adevărat.

34.

Căci cel pe care l-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu dă Duhul cu măsură.

35.

Tatăl iubeşte pe Fiul şi toate le-a dat în mâna Lui.

36.

Cel ce crede în Fiul are viaţă veşnică, iar cel ce nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.

 

 

De asemenea Hristos a spus că cel ce mănâncă și bea trupul Lui va avea viață veșnică.

 

„Eu sunt pâinea vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit. Pâinea care se coboară din cer este aceea din care, dacă mănâncă cineva, nu moare. Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu. Deci iudeii se certau între ei, zicând: Cum poate Acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm? Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.” (Ioan 6, 48-54)

Așadar prima condiție ca să te poți mântui este să fii botezat orthodox, nu conteaza ce naționalitate ai pentru că ortodocșii pot fi și chinezi, japonezi și orice alta nație de pe acest pământ.

Mulți vor zice că ei cred în Dumnezeu și nu sunt ortodocși ci tot felul de religii și secte, dar există o mare problemă, numai într-o singură Biserică există Harul lui Dumnezeu care lucrează și care face ca Tainele care se fac în biserică: Taina Botezului, Taina Spovedaniei, Taina Împărtășaniei, Taina Mirungerii, Taina Sfântului Maslu, Taina Cununiei și Taina Preoției, să fie valide. Preotul ortodox este un simplu om, dar Harul lui Dumnezeu care a fost primit prin punerea mâinilor, prin succesiune apostolică de la Sintții Apostoli face ca tainele care lucrează prin preot să fie valide. Degeaba spun pocaiții sau oricare din alte secte sau religii așa zis creștine în afară de ortodocși că ei botează, cum să boteze ei când nu au Har ? ei nu botează ci fac o simplă baie celor pe care îi atrag în așa zis-a lor biserică. La fel Sfânta Împărtășanie (trupul și sângele lui Hristos) fără de care spune Hristos ca nu vom intra în Împărăția Cerurilor, există numai în biserica ortodoxă  Acest subiect este destul de vast dar vă rog cititi capitolul V, Dovezi ale existentei Lui Dumnezeu, capitolul Dovezi ale existentei Diavolului și găsiți diferite cărti de sectologie în care se aplică acest lucru, că Biserica Ortodoxă este singura Biserică adevărată.

 

  1. 2.      NU CĂDEA ÎN DEZNĂDEJDE

 

Odată ce ai conștientizat că ești păcătos și vrei să te îndrepți, să te întorci la Dumnezeu, pregătește-te la mari lupte, căci dacă pâna acum când te zbăteai în mocirla păcatelor diavolii îți dădeau pace pentru că erai a lor, acum după ce ani, sau zeci de ani ți-au dat în gând să faci tot felul de păcate de frică să nu te scape vor începe o luptă aprigă împotriva ta. Vor încerca să te arunce în deznădejde spunând că păcatele tale sunt prea mari și nu pot fi iertate, vor încerca să te facă să amâni, spunând că mai ai vreme, vor încerca să îți dea în gând să nu mergi la preot să te spovedești pentru că preotul are păcate mai mari decât tine, vor încerca să îți dea rușine și frică, să nu spui la preot păcatele tale. Orice ispite vor veni asupra ta, nu te lua după ele, orice păcat ai fi făcut are iertare, nu te lăsa aruncat în deznădejde.

Chiar și cel mai greu păcat care există și anume trecerea de la ortodocși la secte sau altă religie are iertare dacă persoana ce a făcut acest păcat se întoarce în Biserica Ortodoxă, i se face slujba specială si face canonul rânduit.

Repet, nu există păcat pe care Dumnezeu nu îl iartă dacă omul se întoarce la El. Ești înșelat de diavol dacă crezi că păcatele tale nu au iertare. Aici trebuie mare voință pentru că prima spovedanie este cea mai grea.

 

 

 

 

  1. 3.      CONTABILITATEA PĂCATELOR

După ce ne-am hotărât că vrem să punem început nou vieții noastre, să ne întoarcem la Dumnezeu și deoarece nimic necurat nu va intra în Împărăția Lui Dumnezeu trebuie să ne pregătim pentru marea Taină a sfintei spovedanii, taină fără de care nimeni nu se mântuiește.

Deoarece diavolul este un mare contabil, trebuie să fim și noi la fel. Puteți descărca de pe internet sau cumpăra un îndreptar de spovedanie, unde sunt enumerate păcatele pe care le fac oamenii. Eu personal folosesc îndreptarul scris de Pr Cleopa, mai sunt și altele și îl puteti folosi pe oricare doriți.

Dacă aveți calculator este preferabil să dați jos îndreptarul în format (îl gasiți atașat aici pe blog în format word, capitolul VII) word ca să îl puteți edita. Cu răbdare și timp de mai multe zile sau cât este necesar citiți fiecare păcat și încercați să vă amintiți din copilărie până în acest moment dacă ați făcut păcatul respectiv sau nu. Dacă la-ți făcut îl lăsați în listă (în fișierul word), dacă nu, îl ștergeți. Făcând acest lucru cu mare grijă și atenție cu fiecare păcat din îndreptar cînd ajungeți la sfîrșit este gata lista voastră de păcate.

Folosirea unui îndreptar de spovedanie este deosebit de utilă, pentru că o să vedeți care fapte  sunt păcate, evitați riscul de a uita unele păcate iar pe viitor cînd o să greșiți o să puteți nota păcatul cum la-ți făcut.

Odată ce lista e gata salvați fișierul word cu o denumire, de exemplu spovedanie 1 sau spovedanie data (treceti data). Pentru a contabiliza mai bine păcatele vă puteți face și un fișier excel și creați un sheet în care copiați întreg fișierul word. Acest lucru e extrem de util, pentru că după aceasta primă spovedanie (spovedanie generlă) care este și cea mai grea și după ce ați citit îndreptarul de spovedanie și deja știți care sunt păcatele, în timp vă veți aminti și alte păcate vechi, poate chiar din copilărie, care nu ve-ți ști dacă le-ați spovedit sau nu. Atunci intrați în fișierul excel unde aveți un sheet pentru fiecare spovedanie si dați o căutare Ctrl+F, și la Find în căsuța Within selectați workbook. În acest fel în timp de câteva secunde ați aflat dacă păcatul a fost spovedit sau nu. Bineînțeles acest lucru este valabil pentru păcatele care nu se vor mai repeta și fiind la prima spovedanie sigur aveți păcate care nu vor mai fi repetate.

Acum având un fișier word pentru fiecare spovedanie și un fișier excel cu sheet-uri pentru fiecare spovedanie, în care sunt copiate fiecare din fișierele word puteți lista la imprimantă fișierul word cu păcatele actuale.

Păstrați într-un director anume pe care îl puteti denumi, mântuire sau spovedanie sau cum doriți fișierele word, fișierul excel și îndreptarul nemodificat în format word pe care îl veți folosi când va fi nevoie.

Acum având contabilitatea păcatelor încheiată  (contabilitatea e incompletă pentru că multe păcate făcute de-a lungul vieții o să vi le amintiți pe parcurs iar în momentul în care vă vin în gând trebuie să le și notați, le puteți nota pe hârtie sau într-un fișier notes pe telefon, dacă aveți telefon) putem trece la pasul urmator.

  1. 4.      TAINA SFINTEI SPOVEDANII ȘI A ÎMPĂRTAȘANIEI

Cu lista pregătită pentru spovedanie, trebuie să ne pregătim pentru această mare taină, să ținem post, cel puțin 3 zile înainte de ea, recomandat ar fi 7 zile, de exemplu dacă merg să mă spovedesc sâmbăta viitoare, încep de acum de luni postul. Cu o zi înainte de spovedanie citesc din Ceaslov prima parte din rânduiala spovedaniei (aproximativ 30 minute), în ziua spovedaniei, înainte de spovedanie citesc continuarea (aproximativ 35 minute) urmând ca după spovedanie să citesc sfârșitul (aproximativ 5 minute).  E bine să vă organizați din timp programul pentru ca să aveți timp să citiți rânduiala. În ziua în care merg la spovedanie nu manânc și nu beau nimic.

Spovedania se face de obicei în cele 4 posturi rânduite de biserică dar dacă aveți păcate grele este bine să nu așteptați, mergeți și spuneți preotului ortodox și stabiliți împreună data spovedaniei, tineți postul , citiți rânduiala și mergeți la spovedanie.

Pentru spovedanie puteți merge la orice preot ortodox, dacă aveți anumite impedimente și nu doriți să mergeți la preotul din localitatea D-vs, puteți merge la oricare altul (preot ortodox), pentru că la toți puterea de a lega și dezlega păcatele este aceeași, diferă în schimb nivelul duhovnicesc la care este fiecare preot iar dacă o să mergeți tot mai sus spre mântuire o să aveți nevoie de un duhovnic sporit. Oricum alegeți bine duhovnicul pentru că nu este voie să îl schimbați fără motiv întemeiat și ținând seama că o să trebuiască so vă spovediți toată viața de acum înainte, cel puțin odată pe an e important și cât de ușor puteși ajunge la respectivul duhovnic, distanța fiind și ea de multe ori un impediment.

Fac aici o paranteză, căci si sectarii spun că se spovedesc și își spun uni altora păcatele. Dar cine sunt eu, un putregai de om ca să te pot ierta pe tine dacă tu imi spui mie păcatele, cu ce drept? Cu ce putere te pot eu ierta pe tine? Cu nici una, ceea ce fac ei este o mare amăgire.

Numai preoții și episcopii ortodocși pot dezlega păcatele căci Hristos a spus apostolilor care mai departe prin punerea mâinilor au transmis Harul până la preoții din zilele noastre.

Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt;
Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.

 

Sfânta Evanghelie după Ioan

Capitolul 20

1.

Iar în ziua întâia a săptămânii (duminica), Maria Magdalena a venit la mormânt dis-de-dimineaţă, fiind încă întuneric, şi a văzut piatra ridicată de pe mormânt.

2.

Deci a alergat şi a venit la Simon-Petru şi la celălalt ucenic pe care-l iubea Iisus, şi le-a zis: Au luat pe Domnul din mormânt şi noi nu ştim unde L-au pus.

3.

Deci a ieşit Petru şi celălalt ucenic şi veneau la mormânt.

4.

Şi cei doi alergau împreună, dar celălalt ucenic, alergând înainte, mai repede decât Petru, a sosit cel dintâi la mormânt.

5.

Şi, aplecându-se, a văzut giulgiurile puse jos, dar n-a intrat.

6.

A sosit şi Simon-Petru, urmând după el, şi a intrat în mormânt şi a văzut giulgiurile puse jos,

7.

Iar mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era pusă împreună cu giulgiurile, ci înfăşurată, la o parte, într-un loc.

8.

Atunci a intrat şi celălalt ucenic care sosise întâi la mormânt, şi a văzut şi a crezut.

9.

Căci încă nu ştiau Scriptura, că Iisus trebuia să învieze din morţi.

10.

Şi s-au dus ucenicii iarăşi la ai lor.

11.

Iar Maria stătea afară lângă mormânt plângând. Şi pe când plângea, s-a aplecat spre mormânt.

12.

Şi a văzut doi îngeri în veşminte albe şezând, unul către cap şi altul către picioare, unde zăcuse trupul lui Iisus.

13.

Şi aceia i-au zis: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi? Ea le-a zis: Că au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus.

14.

Zicând acestea, ea s-a întors cu faţa şi a văzut pe Iisus stând, dar nu ştia că este Iisus.

15.

Zis-a ei Iisus: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi? Ea, crezând că este grădinarul, I-a zis: Doamne, dacă Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi eu Îl voi ridica.

16.

Iisus i-a zis: Maria! Întorcându-se, aceea I-a zis evreieşte: Rabuni! (adică, Învăţătorule)

17.

Iisus i-a zis: Nu te atinge de Mine, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Mergi la fraţii Mei şi le spune: Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru şi la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.

18.

Şi a venit Maria Magdalena vestind ucenicilor că a văzut pe Domnul şi acestea i-a zis ei.

19.

Şi fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii (duminica), şi uşile fiind încuiate, unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace vouă!

20.

Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, văzând pe Domnul.

21.

Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi.

22.

Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt;

23.

Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.

24.

Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus.

25.

Deci au zis lui ceilalţi ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.

26.

Şi după opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, şi Toma, împreună cu ei. Şi a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: Pace vouă!

27.

Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios.

28.

A răspuns Toma şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu!

29.

Iisus I-a zis: Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!

30.

Deci şi alte multe minuni a făcut Iisus înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta.

31.

Iar acestea s-au scris, ca să credeţi că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă în numele Lui.

 

Acum după ce ați mers la spovedanie cu mare râvnă și curaj, căci diavolii cum am mai spus vor face orice să vă oprească, și va-ți spovedit, la sfârșit când preotul vă dezleagă, Duhul Sfânt șterge din catastifele diavolilor toate păcatele pe care le-ați mărturisit.

Vă dați seama ce mare ciudă și cum turbează diavolii când munca lor de o viață se duce, se pierde căci dacă înainte aveau catastifele pline cu multe păcate acum sunt albe ca foaia cea curată și nescrisă. Mare bucurie se face atunci în Ceruri, când un păcătos se întoarce la Dumnezeu.

Dacă după spovedanie, după ce ați primit canonul preotul vă oprește de la Împărtășanie să nu cădeți în deznădejde pentru că spovedania este o taină, Împărtășania este altă taină și chiar dacă se întâmplă să fiți opriți de la împărtășanie pentru păcate grele și între timp muriți, mergeți în iad numai o vreme până vă faceți canonul și după aceea Dumnezeu vă scoate de acolo, pe când dacă muriți cu păcat greu nespovedit, nu prea vă mai poate scoate nimeni din iad. E foarte important ca așa să vă trăiți viața încât in orice moment să nu aveți păcat de moarte nespovedit.

Mare taină este aceasta a spovedaniei pentru că puterea ce o au preoții si episcopii ortodocși de a lega și dezlega nu o au nici îngerii și nimeni fără spovedanie nu se mântuiește. Cunosc persoane care spun că sunt credincioși dar spun că nu au nevoie să meargă la biserică și că nu au nevoie de preot ca să se mântuiască, gravă și mare înșelare este aceasta pentru că numai preotul și episcopul ortodox prin Harul ce lucrează prin ei pot dezlega păcatele. Celelelte așa zise biserici în afară de cea ortodoxă, nu au Har și prin urmare nu pot dezlega nimic.

”Din frica de Dumnezeu vine mărturisirea de conştiinţă: „Măi, nu este bun ce fac eu! Mă mărturisesc şi las păcatul”. Că supărăm pe Dumnezeu în tot chipul. De aceea vreau să vă spun, cât vom putea să fim atenţi, cu băgare de seamă. De vezi că te mustră cugetul, nu lăsa! Du-te la mărturisire şi nu mai face păcatul! Cât de bun este Dumnezeu că ne primeşte la pocăinţă! Că de n-ar fi pus între noi şi El Taina Spovedaniei, nimeni nu s-ar putea mântui. Că zice Evanghelia: Nimic necurat nu va intra în Împărăţia Cerurilor. Nimeni fără mărturisire nu se poate mântui. Că acolo este atâta sfinţenie şi curăţenie! Cum să intre în Rai omul păcătos? Ce? Dacă ai o cămaşă şi se murdăreşte, n-o mai speli? Sau o haină, când se umple de noroi, nu zici: „Ia s-o spăl, că s-a murdărit”? Aşa să faci şi cu sufletul. Spălare prin pocăinţă şi spovedanie, mamă, şi părăsirea păcatelor.

A pus Dumnezeu pocăinţa. Este al doilea Botez. Te-ai mărturisit, te-a dezlegat preotul, să nu mai faci păcatul. Fă oleacă de canon și te-ai curăţit. Când simţi că iar ai mai greşit, du-te iar la spovedanie.” (Arhimandrit Ilie CleopaNe vorbește Părintele Cleopa, ediția a 2-a, vol. 3, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, pp. 88-89)

Acum după ce va-ți spovedit curat și fără să ascundeți nici un păcat o să vă simțiți foarte ușurati, eu când m-am spovetit prima data după zeci de ani am simțit o bucurie enormă.

Acesta este numai începutul mântuirii voastre și dacă până acum multe lucruri vă mergeau bine, de acum încolo o să apară greutățile și ispitele, pentru că diavolii vor fi pe capul vostru încercând să vă întoarcă la viața dinainte. Această luptă trebuie să o duceți până în ultimul moment al vieții voastre, această luptă împotriva: trupului, lumii și diavolilor.

De obicei un ortodox când trece la sectari găsește liniște și aceasta îi dă un sentiment cum că ar fi pe calea ce bună dar explicația e alta: dacă în timp ce era ortodox diavolii îl luptau mereu să îl piardă, odată ce a trecut la sectari acesta fiind păcat împotriva Duhului Sfânt și lepădare de Hristos normal că diavolii îi dau pace pentru că acum persoana respectivă este a lor. Nu te mai chinui să cucerești o cetate odata ce este a ta și ai câștigat războiul, nu?

Spovedania este bine să o faceți macar odată pe an, recomandat ar fi de 4 ori, în cele 4 posturi sau pentru cine este râvnitor, în fiecare lună.

Este important ca de acum încolo, cum ați făcut un păcat, sau vă amintiți unul mai vechi să îl notați în acel moment urmând ca în săptămâna dinainte de spovedanie să treceți toate păcatele în word și după să le copiați în excel. Notând păcatele cum le faceți obțineți două beneficii: nu uitați nici unul, și nici nu trebuie ca înainte de spovedanie să vă chinuiți să vă aduceți aminte pentru că lista de păcate este gata, numai trebuie tanscrisă.

Vă recomand să citiți și cartea Vămile văzduhului și mărturii despre existența lor – Protosinghel Nicodim Măndiță, vă va ajuta foarte mult și vă va da râvna necesară în timp ce vă scrieți lista de păcate urmând ca mai târziu dacă aveți putere să citiți cele 2 volume din Calea Sufletelor în veșnicie scrise tot de Protosinghel Nicodim Măndiță

 

  1. 5.      STABILIREA UNUI CANON ZILNIC DE RUGĂCIUNE

Odată cu spovedania generală făcută, (cu fundația solidă a casei), puteți începe să construți și trebuie să începeți. Orice zi petrecută pe pământ, fără Dumnezeu și fără fapte vrednice de mântuire este o zi pierdută.

Primul lucru pe care trebuie să îl faceți dimineața cum vă dați jos din pat este să vă întoarceți cu fața spre răsărit și să ziceți: Slavă Ție Dumnezeul  nostru, Slavă Ție, prin acest lucru începeți ziua cu Dumnezeu și nu dați voie diavolilor înaintemergători să vă răpească ziua, să vă facă să uitați de Dumnezeu. Puteți merge să vă pregătiți, să vă spălați sau ce mai aveți de făcut înainte de a vă îmbraca în tot acest timp puteți spune în gând Rugăciunea lui Iisus.

După ce sunteți îmbracați citiți rugăciunea de dimineața din ceaslov (aproximativ 10-15 minute), este bine să aveți amenajat în casa pe un perete spre răsărit un loc unde să fie o icoană și un suport pentru candelă în fața icoanei, la care puteți folosi ulei de măsline sau ulei de floarea soarelui, uleiul de măsline (olio di sansa di olva, așa scrie pe sticlă) este mai bun pentru că nu afumă, fitilul candelei nu trebuie lăsat prea lung pentru a nu consuma prea repede uleiul. Candela este bine să ardă tot timpul când sunteți acasă, este considerată o jertfă adusă lui Dumnezeu. Citisem undeva că pentru fiecare 24 de ore cât a ars candela, merge îngerul în locul nostru în Rai și plantează un măslin dacă am folosit ulei de măsline sau o floarea soarelui dacă am folosit ulei de floarea soarelui.

În timp ce mergeți la servici sau dacă serviciul vă permite și în orice alt momemnt al zilei până seara puteți spune în gând Rugăciunea lui Iisus, găsiți multe cărți despre această rugăciune și a fost practicată neâncetat de către cei ce au devenit sfinți. Toți călugării din Athos o practică și nu numai, mai bine spus nu este călugăr care să nu o practice pentru că puterea acestei rugăciuni este enormă.

Când vă întoarceți acasă puteți citi unul din cele două Paraclise ale Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pe care le găsiți în ceaslov, într-o zi citiți unul, în ziua următoare celălalt. Au o mare putere și vă ajută în toate problemele și bolile trupești și sufletești.

Înainte de culcare sau cu ceva timp înainte trebuie să citiți rugăciunea de seară din ceaslov, este de o frumusete deosebită și la sfârșit o să faceți cruce asupra patului cum scrie în rugăciune. O să vedeți atunci singuri că visele rele o să devină foarte rare.

Rugăciunea de dimineață, Paraclisul Maicii Domnului și Rugăciunea de seară trebuie citite în genunchi sau în picioare în fața icoanei și cu candela arzând.

Acesta este un canon zilnic de rugăciune, există mai multe canoane și puteți să mai citiți și un Acatist al Maicii Domnului îi fiecare zi sau acatistul sfântului prăznuit în acea zi.

În Pravila Creștinului Ortodox- Diacon Gheorghe Băbuț există o pravilă de rugăciune pe zile foarte frumoasă dar de care eu nu am reușit să mă țin decît o vreme pentru că pornind pe această cale spre mântuire trebuie să citești si foarte mult din scrierile Sfinților Părinți pe lângă pravila zilnică de rugăciune.

Oricum, Rugaciunea de dimineata, Rugaciunea lui Iisus spusă cât de mult putem( și seara în timp de adormim), paraclisul Maicii Domnului și Rugăciunea de seară formează o pravilă zilnică de rugăciune mai ușor de realizat pentru orice om din ziua de azi. Având cele trei rugăciuni fixe: cea de dimineață, Paraclisul Maicii Domnului și rugăciunea de seară și mai având Rugăciunea lui Iisus care o putem zice cât de mult putem nu vom simți că avem o pravilă de rugăciune grea, ostenitoare pe care să o abandonăm.

De acum încolo va trebui să mergem regulat la biserică, nu avem voie să lipsim mai mult de trei duminci la rând pentru a nu  cădea în anatemă.

Va trebui să postim miercurea și vinerea, și în toate cele patru posturi.

Să facem metanii când putem, găsiți pe internet cînd se pot face metanii.

Nu există medicament mai bun ca postul și nici exercițiu fizic mai bun ca metania pentru ca ambele ajută și trupul și sufletul.

Este foarte important de asemenea să citim în fiecare zi câteva pagini, chiar și una pentru a păstra vie râvna pentru mântuire, din viețile sfinților sau din alte cărți, (recomand începătorilor să citească cele 18 volume din seria Ne vorbește Pr Cleopa  sunt foarte ușor de citit și pline de învățături, se găsesc și pe net în format pdf.) .

!!! Pentru cine nu citește, treptat îl va cuprinde lenea, râvna va pieri și încetul cu încetul va ajunge de unde a pornit. Cititul e ca și mersul la pompa pentru a alimenta mașina, la pompa alimentezi benzină fără de care mașina nu merge mai departe, prin citit primești râvnă (voință) și cunoștințe. Cum ai renunțat la citit, cum te vei pierde.

 

 

  1. 6.      SE CONTINUĂ CELE DE MAI SUS PÂNĂ ÎN MOMENTUL MORȚII

Mântuirea se obține greu și e o luptă care ține toată viața. La fel cum sportivii se antrenează mereu  pentru a deveni mai buni, la fel e și cu mântuirea, încetul cu încetul vom putea face din ce mai mult și din ce în ce mai bine, trebuie răbdare. Nu încercați din prima să spargeți normele pentru că va veni repede abandonul.

Aveau Sfinții Părinți o vorbă pădurea nu se teme de cel care vine și încarcă o dată carul plin cu lemne pentru că știe că mai mai încolo pe drum carul se va rupe și toate lemnele vor cădea, ci pădurea se teme de cel care în fiecare zi duce tot cîte un lemn, zi de zi. La fel e și cu credința.

Pentru cei căsătoriți vă rog să citiți cartea Ridicarea căsătoriei la rang de taină – Pr Arsenie Boca . În primă fază o să vă speriați și o să ziceți că așa ceva nu este posibil, că nu se poate trăi așa, dar să știți că este posibil, numai trebuie răbdare și în fiecare zi puțin câte puțin, căci ce este prea mult sau prea puțin este de la diavol. Dumnezeu cere fiecăruia după puterile lui, nu ne cere imposibilul.

Orice problemă importantă aveți trebuie păstrată legătura cu duhovnicul care vă va da sfaturile potrivite la toate problemele vieții.

  1. 7.      FAPTE BUNE PENTRU MÂNTUIRE

 

–          Milostenia (Nu este important cât dă un creștin, ci cât dă în comparație cu posibilitățile sale.)  Să dai cu dragoste, Să dai cu mărinimie, Să dai cu înțelepciune, Să dai cu smerenie. Este foarte puternică și șterge mulțime de păcate.

–          Postul (miercurea și vinerea tot anul și cele 4 posturi, cine poate miercurea și vinerea să mănânce fără ulei. Cei râvnitori pot posti și lunea). Dacă o să țineți post pe lângă multe beneficii sufletești nu o să aveți probleme nici cu kg în plus și nici cu alte boli. Nu există medicament mai bun ca postul.

–          Pocăința (părerea de rău pentru păcate)

–          Liturghia – a da Sfânta Liturghie (să treceți în fiecare duminică la Sf Liturghie pe toți cei vii și morți ai D-vs, cei botezați ortodox). Să mergeți în fiecare duminică și în sărbători la biserică.

–          Paraclisul

–          Privegherea

–          Rugăciunea – cu lacrimi dacă este posibil (postul și milostenia sunt aripile rugaciunii)

–          Metanii. Nu există exercițiu fizic mi bun ca metania pentru că aceasta are plată și în veșnicie, pe când orice sport și oricât ai face după moarte nu mai valorează nimic.

–          Stare de toată noaptea

–          Înfrânarea

Vițta liturgică  (participarea la tainele bisericii)

Viața duhovnicească (post, rugăciune, milostenie)

Viața patristică (citirea cărților)

Adesea am am avut discuții cu unele persoane dacă să dăm bani sau nu unor săraci care îi beau sau fac alte lucruri cu ei. În primul rând dacă vine un asemenea om la mine și încep să mă gândesc ce o face cu banii fac primul păcat pentru că îl judec iar dacă nu îi dau ninic după cum scrie și în rugăciunea de seară din Ceaslov fac al doilea păcat, că a venit un sărac la mine și nu l-am socotit. Așa că mai bine dau și fac milostenie, eu rămân cu fapta bună, iar săracul va răspunde mai departe în fața lui Dumnezeu. Și aceasta e o viclenie a diavolului ca să ne oprească să facem fapta bună. Și un leu dacă dai, scapi fără de păcat.

Ortodoxia este foarte vastă iar ceea ce am scris eu aici în acest capitol are ca scop să îndrume pe cei ce vor să trăiască veșnic, pe cei ce vor să pună început bun, pe cei ce de acum încolo nu se vor mai teme de moarte, pentru că spun Sfinții că cel ce are pururea iadul în față se păzește și nu ajunge în el pe când cei ce ce trăiesc în nepăsare în iad vor merge.

La fel e și cu cei ce iși fac din moarte prieten și își trăiesc viața plăcut lui Dumnezeu. Aceștia nu se vor teme de moarte. Înțelept spunea Pr Proclu: Moarte mai bine te-aș numi viață. Sunt comici ateii si necredincioșii care le știu pe toate, dar când moartea este aproape, cum se panichează atunci ei. Unde este atunci încrederea lor de sine? , unde este atunci știința lor ?

Înțelept a fost Alexandru cel Mare care a spus că sicriul lui să fie dus de cei mai mari medici ai vremii, pe tot drumul spre mormânt să fie presărate bogății iar mâinile să îi fie lăsate  afară și după cum probabil știți, a cerut să fie dus de medici pentru a arăta ca în fața morții nimeni nu are nici o putere, (va muri si Bill Gates, mare susținător al eugeniei, si toți ceilați miliardari slujitori ai satanei) iar bogațiile presărate pe cale și mâinile goale pentru a arăta că nimic din bogățiile stricăcioase ale acestei lumi nu le-a luat cu el.

Singurul lucru pe care îl luam cu noi din această viață sunt faptele noastre bune și rele dar să fim cu mare luare aminte și să ne folosim de Taina Spovedaniei si să ștergem toate faptele rele, căci mare putere a pus Dumnezeu în această taină.

În timp ce faptele bune se adună și nu ne poate lua nimeni plata lor, faptele rele le putem șterge prin Taina Spovedaniei. E ca și cum ți-ai face casă în rate și după să ți se prescrie ratele și să rămâi cu casa dar rate să nu mai ai. Mare putere are spovedania, să nu stăm nepăsători și să ne folosim de ea.

 

 

  1. 8.       CELE SCRISE MAI SUS ERAU SUFICIENTE SĂ  TE MÂNTUIEȘTI, ACUM  NU MAI SUNT

 

Dacă până la apariția actelor biometrice cele de mai sus erau suficiente să te mântuiești, de acum încolo nu mai sunt. Pâna cum câțiva ani omul își trăia viața cum putea, la bătrânețe se întorcea la Dumnezeu, se spovedea se împărtășa și anii rămași îi trăia plăcut lui Dumnezeu pentru că puterile trupului îl lăsau și nu ăi mai ardea de anumite păcate, cu alte cuvinte în unele cazuri nu lăsa omul păcatul ci păcatul pe el prin neputința trupului.

În zilele noastre care sunt zilele din urmă se continuă pecetluirea oamenilor, în acest moment când am scris aceste rânduri (19.03.2014) pașaportul este biometric, urmează să apară cartea de identitate și cardul de sănătate biometric. Posibil după aceste documente va urma un document unic, după care vor scoate banii lichizi si după, cipul implantat care este semnul diavolului din Apocalipsa , căutați vă rog pe net : rfid chip implant și o să vedeți că sunt deja porbabil zeci de mii de oameni în lume implantați deja.

Cine ia un act biometric care reprezintă identitatea persoanei: carte de identitate, card de sănătate, permis de conducere, pașaport, card bancar, etc, deja a suferit o cădere și este urcat deja în tenul spre iad și nu știu câți din cei care acum nu se opun se vor putea opune mai târziu mai ales că este posibil ca prin acele cipuri să se exercite un anumit control mental asupra oamenilor.

Cine va lua cipul implantat se leapădă de Dumnezeu, cipul nu va putea fi scos și orice ar face omul iertare nu mai are. Refuzați acum până nu va fi prea târziu.

O altă luptă prin care este lovită biserica ortodoxă este ecumenismul prin care se vrea omogenizarea tuturor religiilor, noi ortodocșii nu avem voie să ne rugăm împreună cu cei din alte religii.

Nu dealiez aici aceste probleme pentru ca au fost și sunt mult discutate, multe detalii în priviința actelor biometrice găsiți aici pe blog pe pagina Preoții vor da socoteala în fața lui Dumnezeu pentru tăcerea lor, unde e și o listă cu interviuri video cu marii duhovnici și ceea ce spun ei.  Vă rog de asemenea consultați blogurile saccsiv ( nu o să puteți pune link-uri către facebook deoarece este blocat pentru că supără sistemul) și blogul de veghe patriei.

Vă rog de asemenea citiți cartea Apocalipsa 13 – Sfârșitul libertății umane care o puteți descărca în format pdf de aici de pe blog sau de pe net..

Degeaba vor vorbi preoții frumos din cârțile sfinte, dacă ei vor lua actele biometrice și cipul implantat și sunt pro ecumenism  pentru că focul cel veșnic îi va aștepta. Întrebați preotul să vedeți cu cine aveți de-a face, să nu vă călăuzească spre iad. Iar când aghiasma făcută de preot se va strica căutați altul căci nici una din Sfintele Taine făcute de el nu vor mai fi valide .

Ca să testați duhovnicul pe care urmează să îl alegeți întrebați ce părere are despre cipuri și  despre ecumenism, dcă este pentru e foarte probabil să vă ducă la pierzarea veșnică și dacă o să vină cu scuze și explicații uitați-vă aici pe blog la ce au spus marii duhovnici despre aceste lucruri. (PREOȚII VOR DA SEAMA ÎN FAȚA LUI DUMNEZEU PENTRU TĂCEREA LOR)

 

 

Trăim vremuri foarte grele când avem de ales ori cu Dumnezeu ori cu diavolul și cu lumea, cale de mijloc nu mai este ca și până acum.

Cei ce pentru refuzul actelor biometrice sau a cipului implantat vor muri, vor deveni mucenici. Cum spunea si Pr Justin Pârvu, trăim vremuri de mucenicie și mari vor fi în Împărăția Cerurilor cei ce vor rezista până la sfârșit pentru că vor fi mucenicii vremurilor din urmă.

Dumnezeu să ne ajute pe toți și să ne mântuiască.

 

 

  1. 9.      CĂUTAȚI  DUHOVNICI  ANTICIP  ȘI  ANTIECUMENISM

(Apocalipsa 13 Sfarsitul libertati umane pag 78, Ieromonah Hristodul Aghioritul)

Ucenic al cuviosului Paisie Aghioritul, ieromonahul Hristodul este totodată și biograful ăarintelui său duhovnicesc, bucurându-se de cunoașterea multor taine descoperite batrânului prin rugăcine. Fragmentele care urmeaza sunt extrase din cartea sa „Apusul libertății”, având ca temă Acordul Schengen.120

l . Este nevoie de ascultare făcută cu discernământ Deoarece Hristos respectă precum nimeni altul libertatea persoanei umane și niciodată nu ne îngrădește această libertate, să căutăm a avea discernamântul necesar analizarii în continuare a unei teme sensibile generate de îngrijorarea unor creștini care, de multe ori, când aud vreun patriarh, vreun episcop, vreun duhovnic care spune ceva ce nu concorda cu tradiția ortodoxă, se întreabă daca trebuie sau nu să facă ascultare.

Trebuie să întelegem cu toții foarte bine că orice om are o particularitate acceptată desigur, de bună voie și nesilit: anume că este rob al lui Hristos. Și patriarhul și arhiepiscopul și episcopul și preotul și diaconul și monahul și mireanul, cu toții suntem obligați așadar a asculta de cuvântul lui Dumnezeu. Și tot noi, uniți, formăm împreună cu capul – care este Hristos – trupul Bisericii. A poruncit așadar Dumnezeu că trebuie să fim cu toții uniți cu Dânsul. Cu alte cuvinte, un membru va depinde în întregime de celălalt, având drept consecință faptul că, dacă unul singur va ceda, suferă tot trupul. Deci toți acești robi; de la treapta cea mai înaltă – a patriarhului, pâna la cea mai de jos – a mireanului, au o singură sarcina: să se spună și să asculte desăvârșit de cuvântul lui Dumnezeu. Aici însă începe problema, deoarece, în timp ce la „arătare” sunt robi ai lui Dumnezeu, de fapt mulți sunt supuși voii proprii, prin folosirea logicii personale. Să vedem așadar ce ne-a spus Hristos despre ceea ce avem de făcut în cazul acesta. Apostolior Săi, pe care, dupa înviere, i-a trimis la marginile pamântului, Domnul nu le-a dat poruncă să meargă și să-i învețe pe oameni învățături felurite, porunci omenești, cuvinte frumoase ori istorioare. Ci două porunci deosebite le-a dat, zicând: „mergând, învațați toate neamurile

(a) botezându-le în numele Tatalui și al Fiului și al Sfântului Duh, și

(b) învațându-le să pazească toate câte v-am poruncit vouă”.

Prin urmare, Sfinții Apostoli și urmatorii acestora, patriarhi, episcopi, preoți, monahi, teologi etc. nu pot învața orice cred ei că este bine, sau ce gândesc ei că trebuie făcut în orice situație. Chiar patriarh de ar fi cineva, chiar arhiepiscop, episcop, duhovnic, preot, diacon, monah ori mirean, este obligat a ne preda cuvântul lui Dumnezeu, învațându-ne să pazim poruncile Domnului.

Așadar, trebuie să facem ascultare cu discernamânt, la care se ajunge doar prin adevarata smerenie. De asemenea trebuie ca toți supușii – fără a se ține seama de treapta ierarhica – să fie uniți prin ascultare față de capul care este Hristos, deoarece un singur membru dacă se desprinde, provoacă neorânduiala în tot trupul și va da răspuns pentru dezordinea produsă.

Acum, judecând singuri adevarul, ce veți face dacă:

a) un episcop va spune: „iubiții mei copii. Hristos ne-a spus mai dinainte, în Apocalipsa, capitolul 13, că va veni cineva care ne va impune să luam un numar, 666, pe mână sau pe frunte. Aceasta nu trebuie s-o primim, deoarece vom arde vesnic. Și, ca să nu-L supărăm pe Hristos, nu trebuie să luam semnul nici pe buletin, nici pe cartelă, dar nici să acceptam legislatia prin care se va da autoritatea de a ni se impune.”

b) un alt episcop pretinde că: „acestea sunt prostii. Nici un 666 și nici un semn exterior nu vă vătamă. Nu vă ocupați cu lucrul acesta, luați cartela și faceți-vă treaba cu ea; nu-i ascultați pe fanatici și pe cei înșelati de diavol!”

Dumneavoastră, deci, ați putea ușor să discerneti cine îl iubește și îl doreste pe Hristos și se îngrijește de mântuirea voastră și cine sunt cei care – interesați „să se arate oamenilor” (Mat. 6, 5) vă induc în eroare, pentru a se arăta buni față de voi, justificându-și astfel propria lor apostazie față de Hristos, dorind a-și trăi viața dupa voia proprie și nu după poruncile Sale. Pentru aceștia din urmă să nu uităm ca se potrivește versetul: „fiindcă toți caută ale lor, nu ale lui Iisus Hristos” (Filip. 2, 21). Așadar, dacă vedem că cineva nu caută cele ale lui Dumnezeu, avem atâția alți episcopi buni, preoți etc. care caută cele ale lui Hristos și putem pe dânsii să-i ascultăm când ne învața ce să păzim. Sfântul Apostol Pavel, într-o situatie asemănătoare, spunea: „Iar de învața cineva alta învațătura și nu se ține de cuvintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos și de învațătura cea după dreapta credință, acela e un îngâmfat, care nu știe nimic… Depărtează-te de unii ca aceștia.” (I Tim. 6, 3-6) Nu trebuie, deci, să ne pierdem când ne aflăm în fața unei multitudini de păreri, ci bine este să avem în vedere cele spuse de Apostol: „Nu vă lasați furați de învățăturile, străine cele de multe feluri, căci bine este să va întăriți prin har inima voastră” (Evr. 13, 19). Și, pe cât putem, să participăm la Sfintele Taine, pentru a ni se lumina mintea „ca să nu mai fim copii duși de valuri, purtați încoace și încolo de orice vânt al învățăturii, prin înșelăciunea oamenilor, prin vicleșugul lor, spre uneltirea ratacirii.” (Efes. 4,14)

 

Vă rog citiți și semnele vremurilor – pentru a vedea cu ce ne confruntăm:

 

Semnele vremurilor – Cuviosul Paisie Aghioritul

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s