Capitolul IV – De vorba cu diavolul – Taina Sfantului Maslu

VINDECAREA CELOR DEMONIZAȚII ÎN TRECUT ȘI ASTĂZI

(EXTRAS: Puterea Sfantului Maslu – Arhimandrit Ioanichie Balan, carte scrisa in format electronic prin osteneala:

http://crestiniisecolului21.blogspot.ro

 Pagina in limba engleza: (Chapter IV – The Power Of Holy Unction (Talking with the Devil))

Creștinii posedati de diavol din totdeauna au format o categorie specială de bolnavi,căci produc tuturor frică și emoție. Nimeni ,afară de Dumnezeu, nu știe de ce intră diavolul în unii oameni.

Aceasta rămâne o taină divină. Nici Mântuitorul nu ne spune din ce cauză a fost posedată fiica femeii cananeenci (Matei 15,22-28). Sau de ce a intrat o legiune de diavoli în cei doi oameni legați în lanțuri din ținutul Gadarenilor (Matei 8,28-34). Sau de ce s-a diabolizat copilul lunatic (Matei 17,14-21).

Un lucru știm: că diavolul intră în om numai cu îngăduința lui Dumnezeu, pentru unele păcate mari, personale sau ale întregii familii și că nu are voie să se atingă de sufletul omului, nici să-l ucidă, ci numai să-l chinuiască în trup cu dureri nevăzute și greu de suportat. Dar nici scoaterea diavolilor din oameni nu se face fără voia și porunca lui Dumnezeu . Ei ascultă numai de Dumnezeu și nu au voie să intre nici în porci fără îngăduința Lui (Matei 8,31-32).

Numai sfinții pot izgoni pe diavoli din oameni cu mai multă ușurință. Ei au fost din totdeauna cei mai tari în credință, în rugăciune, în smerenie și post, căci erau plini de harul Duhului Sfant.

În lipsa unor bărbați sfinți, credincioșii bolnavi alergau, ca și astăzi, la moaștele lor, la icoanele făcătoare de minuni și la duhovnici harismatici. Aici li se făcea Sfântul Maslu și li se citeau molitfele Sfântului Vasile cel Mare, care sunt cele mai puternice rugăciuni de izgonire a diavolilor din oameni.

Venind odată la Sfântul Antonie cel Mare un om demonizat, el l-a trimis să-l vindece ucenicul lui, Cuviosul Pavel cel smerit (prost). Făcând ascultare, ucenicul s-a urcat pe o piatră cu mâinile în sus și a postit 30 de zile, repetând mereu această rugăciune: ”Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfântului Antonie, izgoneste demonul din zidirea Ta!”. După multe zile de post și rugăciune a ieșit diavolul din om ca un balaur uriaș si s-a făcut nevăzut.

Sfântul Vasile cel Mare este recunoscut ca cel mai mare exorcist și izgonitor de diavoli din Biserica lui Hristos. Odată a fost adus la el un tânăr care s-a lepădat de Hristos prin declarație scrisă, pentru fiica stăpânului său, pe care a luat-o de soție. Marele ierarh l-a închis într-o cameră la rugăciune și post aspru mai multe zile, fiind cumplit chinuit de diavoli. Sfântul venea uneori la el și îl imbărbata: ”Nu te teme, fiule! Numai să crezi în puterea lui Hristos!” Apoi l-a dus în biserica cu mult popor, cântând cu toții ”Doamne miluieste!” Satana răcnea cumplit împotriva Sfântului Vasile, sfâșiindu-i veșmintele cu ghiarele și strigând: Mă nedreptățești, Vasile! El a venit la mine și s-a lepădat de Hristos!” Iar sfântul păstor zicea către popor: ” Înălțați mâinile voastre în sus și strigați: „Doamne miluieste!”. După multă rugăciune, a cazut din văzduh scrisoarea tânărului prin care se lepădase de Hristos și așa a scăpat de diavoli.
Un sfânt părinte a fost rugat să izgonească demonul dintr-un tânăr. Dar diavolul nu  voia să iasă. Apoi zicea: „Dacă mă scoți de aici, intru în tine! „Iar cuviosul i-a zis: „Ieși din el și intră în mine!”. Și astfel s-a vindecat tânărul, iar cuviosul s-a ostenit mult cu rugăciunea și cu postul până a fugit demonul din el.

Așa s-a întâmplat și în zilele noastre. A venit la Mănăstirea Sihăstria un om demonizat, prin anul 1932. Starețul de atunci, fiind foarte nevoitor, a făcut Sfântul Maslu și s-a vindecat bolnavul. Dar duhul rău a intrat în el și îl chinuia greu. Atunci starețul a zis ucenicilor săi: „Parinților, pentru păcatele mele a ieșit diavolul din omul bolnav și a intrat in mine. Șapte zile voi sta închis în chilie să mă rog lui Dumnezeu cu lacrimi, cu psalmi și cu post, până va fugi diavolul. Rugați-vă și voi pentru mine! „Făcând așa, după șapte zile a fugit demonul de la el și s-a vindecat, dând laudă lui Dumnezeu. Iată cât de greu ies diavolii din oameni, căci și ei se tem de iad. Numai cu multă rugăciune și cu post pot fi alungați, cum ne învață Hristos în Sfânta Evanghelie.
La schitul Icoana lângă Mănăstirea Neamț se nevoia prin anii 1920-1940, un sihastru cu viața aleasă, anume Ieromonahul Iosif Crăciun. Era un mare nevoitor și postitor. De aceea a dobândit de la Dumnezeu darul izgonirii diavolilor din oameni. Veneau la el mulți bolnavi și demonizati și iată cum îi vindeca: Postea trei zile și trei nopți atât el , cât și bolnavii, cu toate rudele lor, fără să guste nimic, și citeau ziua și noaptea la Psaltire. Apoi se spovedeau toți, făceau multe metanii, participau la toate slujbele din biserică și li se citea în fiecare noapte molitfele Sfântului Vasile cel Mare. A treia zi părintele săvârșea Sfântul Maslu cu trei preoți și din toți bolnavii, unii se intorceau acasa sănătoși, iar ceilalți repetau același program de post și rugăciune cu Sfântul Maslu, până se vindecau. Ieromonahul Iosif Crăciun a fost cel mai mare exorcist din Moldova, în prima jumătate a acestui secol, urmat de Protosinghelul Ioanichie Moroi de la Sihăstria, Conon Gavrilescu din Schitul Cozancea și Vichenție Malau de la Secu.
Amintim și alți duhovnici harismatici mai renumiți din ultimele decenii, trecuti deja la cele veșnice, care au vindecat cedincioși bolnavi și demonizați, precum Protosinghelii Marchian Ciubotaru (+1991) din Mănăstirea Bistrița-Neamț și Elefterie Mihai (+1990) din Mănăstirile Agapia veche și Secu și Ieroschimonahul Paisie Olaru (+1990) din Mănăstirea Sihăstria.

Arhimandrit IOANICHIE BĂLAN

Acum vă redau câteva mărturii din zilele noastre

Vindecări de boli și izgoniri de duhuri rele din oamnei au loc,  mai ales, la sfintele moaște cu tradiție din țară, precum: Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, Cuvioasa Paraschiva de la Iași, Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica și Sfânta Filofteia de la Curtea de Argeș. Alte vindecări au loc la icoanele miraculoase și la duhovnicii bătrâni din mănăstiri. Dintre acestea amintim icoana Sfintei Ana de la Mănăstirea Bistrița-Neamț, icoana Maicii Domnului din Mănăstirea Putna, icoana Maicii Domnului  din Catedrala Mitropolitană –Iași, ”Iconița” Maicii Domnului de la Mănăstirea Bisericani-Neamt și altele.

Cei mai mulți credincioși bolnavi din toată țara merg, în ultimele decenii, la Mănăstirea Cernica de lângă București. Aici se face de trei ori pe săptămână Sfântul Maslu cu șapte preoți, lângă moaștele Sfântului Calinic și se alină multe suferințe și lacrimi. Tot aici se citesc regulat molitfele Sfântului Vasile cel Mare cu post și pregătire duhovnicească, și nu puțini bolnavi și demonizați se vindecă și se ușurează de duhurile rele. Au fost multe vindecări de boli la racla Sfântului Calinic și sub epitrahilul duhovnicilor, dar majoritatea s-au dat uitării și nimeni nu le-a consemnat spre folosul celor mai mulți și spre lauda lui Dumnezeu.

Alte biserici unde se adună vinerea numeroși creștini bolnavi la Sfântul Maslu sunt Catedralele  mitropolitane de la Iași și Suceava și Catedrala Patriarhala din București. Sfintele moaște ce se păstreaza în aceste catedrale alină și vindecă multe suferințe trupesti și sufletești.
Participări mari de credincioși la Sfântul Maslu se întâlnesc în toate catedralele eparhiale din țară și la marile mănăstiri de călugări ca: Bistrița, Sihăstria, Secu, Neamț, Putna, Pangarati, Frăsinei, Brâncoveanu și altele.

Iată acum câteva vindecări miraculoase și izbăviri de demoni din zilele noastre…

Prin anul 1960 zăcea greu bolnav la sanatoriul TBC Bisericani un tânăr Gheorghe Ciumașu, din comuna Agapia-Neamț. Doctorii nu aveau ce-i mai face .Auzind mama lui de icoana Maicii Domnului din stejarul de la Bisericani, numită de popor „Iconita”, la sfatul egumenului Agatanghel, a făgăduit cu lacrimi de mama Preasfintei Fecioare că, daca îi va vindeca fiul de boala și moarte, îl va dărui Bisericii ca să slujească lui Hristos. Într-adevăr , fiul ei s-a vindecat în chip minunat și a intrat în viața monahală cu numele de Atanasie. Apoi a rânduit Maica Domnului să ajungă preot și egumen chiar la Mănăstirea și Sanatoriul Bisericani unde se afla și astăzi.

Între anii 1984-1985 venea un tânăr inginer din Piatra Neamț pe numele Nicolae, să-i citească  parinții la icoana Sfintei Ana de la Mănăstirea Bistrița, fiind greu chinuit de un duh rau trimis de o femeie vrajitoare. Ani de zile a suferit, mergând din mănăstire în mănăstire cu speranța vindecării. Dar Dumnezeu l-a vindecat la icoana Sfintei Ana unde se ruga mult și stătea regulat la Sfântul Maslu. Iar duhovnicul lui, Protosinghelul Marchian Ciubotaru, vestit exorcist, îi citea regulat molitfele Sfântului Vasile cel Mare. La îndemnul lui, bolnavul a făgăduit lui Dumnezeu, că dacă iî va vindeca, va intra în viața monahală. După puțină vreme, tânărul Nicolae s-a izbăvit de demoni și s-a făcut călugăr cu numele de Nicodim, chiar la mănăstirea unde a fost vindecat.

Tot la icoana Sfintei Ana  de la Bistrița s-a vindecat o femeie demonizată din Constanța, în vara anului 1989, făcându-se de trei ori Sfântul Maslu. La a șasea Evanghelie, femeia a căzut jos, chinuită de diavoli. Apoi a fugit repede la icoana Sfintei Ana și, plângând cu lacrimi,s-a sculat sănătoasă.

La Mănăstirea Putna s-au vindecat recent două creștine demonizate. Prima la 15 februarie 1993 și a doua la 5 martie același an. În primul caz s-a facut Sfântul Maslu cu 7 preoți împreună cu Episcopul Gherasim de la Rădăuți, având în față icoana miraculoasa a Maicii Domnului donată Mănăstirii Putna de binecredinciosul Voivod Ștefan cel mare și Sfânt, în anul 1488. După terminarea Sfântului Maslu, bolnava a fost dusă să se închine la icoană, în timp ce se cânta „Apăratoare Doamnă”. Deodată creștina s-a luminat la față și a cântat această cântare de laudă:
„Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!”. În clipa aceea a ieșit diavolul din ea! A doua femeie s-a vindecat după mai multe Sfinte Masluri, având înainte icoana facătoare de minuni a Maicii Domnului și moaștele Sfântului Ierarh Ghenadie. Slujba s-a făcut cu 3 preoți și 2 diaconi. Din timp în timp diavolii din femeie răcneau și ziceau: Ioana (vrajitoarea) de la Capul  Câmpului ne-a trimis!” Iar la urmă, când bolnava voia să se închine la moaștele Sfântului Ghenadie, demonizata a răcnit puternic și îndată s-a vindecat de demoni, spre lauda lui Dumnezeu.

Spre sfârșitul lunii martie, 1993, a venit o tânără demonizată să se închine la moaștele Sfintei Paraschiva de la Iași și să stea la Sfântul Maslu. Demonii o chinuiau cumplit. După terminarea slujbei a fost miruită cu untdelemn sfințit. Apoi, la cererea ei, i-a citit  episcopul molitfele Sfântului Vasile cel Mare lângă sfintele moaște. Toți cei de față se rugau pentru ea. La sfârșitul rugăciunilor femeia s-a vindecat, cu harul Duhului Sfânt.

Un caz deosebit  s-a petrecut și la Mănăstirea Sihăstria, din județul Neamț, în zilele de 24-29 ianuarie 1993. Aici pe mai tarziu o să postez și înregistrarea făcută de parinții prezenți la Sfântul Maslu cu bolnava Maria.. acum va redau doar o mica parte din înregistrare..e ceva de groază cu vocea celui rău și vaietele sale cât și mărturisirea de cum sau făcut vrăjile și despre cum se osândesc creștinii din zilele noastre crezând că pot sluji la mamona și la Dumnezeu ..

ASCULTATI AICI VOCEA DEMONULUI DIN BOLNAVA MARIA…exorcizarea sa facut de pr.Ioanichie Balan la Manastirea Sihastria 1993

http://crestiniisecolului21.blogspot.ro/2013/03/puterea-sfantului-masluminuni-din.html

Redăm în scris toate Sfintele Masluri cât și convorbirea demonului …după cum urmează:

O tânără creștină din părțile Dâmboviței, chinuită de duhuri rele datorită unei vrăjitoare din sat, a venit la mănăstire cu multă credință pentru Sfântul Maslu, însoțită de rudele ei. După ce a fost mărturisită, i s-au făcut 9 Sfinte Masluri cu șapte preoți, fiind greu muncită de demoni. Pe lângă marea credință a bolnavei, întărită de multa rugăciune și de post, de smerenie și răbdare, uimesc, mai ales, cuvintele rostite de demoni în timpul sfinteleor slujbe ,pe care le redăm în contiuare, spre folosul credincioșilor.

Acesta este un caz foarte rar, diavolii din ea fiind siliți de Hristos să se mărturisească public cum și de ce se luptă atât de mult cu creștinii ortodocși, de ce nu vor să iasă ei din oameni și ce scop urmăresc.

LA AL DOILEA SFÂNT MASLU

în seara zilei de 24 ianuarie 1993

În timp ce rudele aduceau bolnava Maria la Sfântul Maslu, diavolul din ea spunea:

–          Nu te mai lupta cu mine, că ai să mori! Degeaba te lupți cu noi, că nu plecam! Sântem tot iadul pe tine. Sântem căpetenie. Fă voia noastră, ești tânară, ai să mori! Nu plecăm din tine decat moarta…

–          Unde să ne ducem?… Unde să ne ducem? întrebau diavolii.

Iar din mijlocul celor șapte preoți, preotul proiestos (pr Ioanichie Bălan) le-a zis:

–          Duceți-vă în locuri pustii și făra apă! Diavolii au răspuns:

–          Nu plecăm în pustie, că acolo nu sunt oameni!

–          Pleacă, duhule necurat, în iad! i-a spus același preot.

Iar diavolul a raspuns din nou:

–          Nu plec fără sufletul ăsta.

–          Pleacă, duhule rău, dintr-ânsa, a zis iarăși preotul.

–          Este al nostru sufletul ei, au răspuns diavolii din ea.

După  începerea Sfântului Maslu când preoții o însemnau cu  Sfânta Cruce, diavolul striga cu groază:

–          Mă arde!…Mă arde!…

In momente liniștite, când bolnava se închina și se însemna cu semnul Sfintei Cruci, diavolul din ea urla, amenințător:

–          Nu te inchina! fă crucea strâmb, căci toți care fac crucea strâmb sunt ai noștri, iar cei ce o fac drept ne biruiesc!

 

În timpul molitfelor de după Sfânta Evanghelie, diavolii din nou strigau cu mânie:

–      Suntem în ochi, suntem în gură, suntem în urechi, suntem în mâini, suntem în

picioare, suntem în toate mădularele tale…Nu plecăm, ești dată nouă…

Dupa continuarea rugăciunilor de sănătate, diavolii au strigat:

–      Degeaba vă luptați, că nu plecăm. Este dată nouă!

La stropirea cu aghiazmă de către preoți, diavolii iarăși strigau:

–      Mă arde!…Mă arde rău!… Nu putem să ne întoarcem în iad fără sufletul ei. Este a

noastră. Ne-a fost dată nouă!..

Iar către femeia bolnavă zicea cu mânie:
–      Fă voia noastră și vei scăpa!

După citirea Evangheliei a doua, diavolii strigau:

–      Unde să ne ducem?… Unde să ne ducem?…

–      Duceți-vă la vrăjitoarea care va trimis! le-a spus preotul din mijloc. Iar demonii au

răspuns:

–      E moartă Gheorghița (vrăjitoarea). Gheorghița ne-a trimis!

Iar preotul le-a spus din nou:

–      Duceți-vă la Gheorghița! E în iad, ți trebuie să te luam și pe tine (Maria ) acolo.
–      E vai de noi dacă plecăm fărp tine în iad! au răspuns demonii.

La altă rugăciune de la Sfântul Maslu, pe când diavolii o chinuiau cumplit pe Maria bolnava, preotul proiestos a zis:
–     Ieși duhule rău din ea! Iar ei au răspuns:

–     N-a sosit vremea noastră. De ce să plecăm din ea, dacă s-a dat nouă?…

La altă rugăciune citită pe capul bolnavei Maria, diavolii îndemnau:

–     Fă voia noastră și vei scăpa de chinuri!…Nu putem pleca în iad fără tine…

Într-un moment de liniște, bolnava spunea:

–     Au venit din trei părți asupra mea…

În timpul stropirii cu aghiazmă și însemnarea bolnavei cu Sfânta Cruce, diavolii strigau cu jale:

–     Ne topește!..Ne arde!…Ne biruie!…

Iar bolnavei îi zicea cu amenințare:

–     Nu te mai lupta cu noi, că vei muri! Ești tânără, ai să mori! Noi plecăm, dar vei muri…

Preotii iarasi ziceau la rugaciune:
–     Ieși , demone, dintr-ânsa!

–     Nu plecăm! Nu plecăm! Nu putem să ne întoarcem în iad fără tine. Ești dată nouă!

Gheorghița e la noi! Trebuie să vii și tu…Nu te închina! Vei muri! strigau diavolii

poruncitor. Apoi mieunau ca pisica…
Dupa altă Evanghelie, strigau din nou:

–     Fă voia noastră și vei scăpa.Vino cu noi!…

La stropirea cu aghiasmă, după ultima molitfă, diavolii strigau:

–     Aoleuuu!…Mă topește!…Mă arde!…De ce m-ați adus aici?
–     Dați-mi țuică si carne să mănânc…Mântuirea ta nu e aici…

Ca replică, la ectenia preoților pentru lume, „Să ne rugăm pentru pacea lumii…”, diavolii strigau:
–     Lumea e a noastră! suntem peste tot! Noi vom birui !…

LA SFÂNTA LITURGHIE

        de luni 25 ianuarie

Asistând la Sfânta Liturghie, bolnava Maria stătea jos, sub apăsarea duhurilor rele. Iar la ieșirea cu Sfintele Daruri, diavolii au strigat cu vaiete prelungi:

–     Aoleuuuu!…Mă ardeee!…Mă ardeee!..Ne biruie!…Aoleuuuu!…O câștigă Hristos! O pierdem! O pierdem !
–     Ne-o ia Hristos!…Suntem căpetenie, unde să plecăm? Unde să ne ducem? Noi plecam.dar ea moare!

Când bolnava se închina în biserică, diavolii strigau:

–     Nu te mai închina drept!  Fă voia noastră și te scăpăm de chinuri! Fă voia noastră!…Nu plecăm fără tine în iad. Nu știi ce ocară primim! De sufletul ei nu ne putem atinge…

După terminarea slujbei, bolnava Maria ne mărturisea că în timp ce se trăgeau clopotele pentru începerea Sfintei Liturghii, ea vedea cum diavolii ies pe poarta mănăstiri afară.

LA AL TREILEA SFÂNT MASLU

din noaptea de 25-26 ianuarie

După începerea primelor rugăciuni, demonii mărturiseau cu jale.

Arhanghelii ne topesc!…Arhangheliiiii!…

După prima Evanghelie din nou strigau:

–           Ce să mă fac? Unde să mă duc?…Nu o mai chinui…

După rugăciunea întâia, ziceau:

–           Nu avem voie să plecăm fără sufletul ei…Degeaba ne-am ostenit! Se duce osteneala noastră!…

În timpul citirii Evangheliei a doua, strigau din nou:

–           Ne temem! Ne temem! Nu trebuie să plecăm fără sufletul ei!…

În timpul rugăciunii a doua, ziceau cu mânie:

–           Vai de mine ce ocară am! Unde să mă duc? Avem învoială(voie) să chinuim lumea…Cine ne face voile noastre(păcate), nu le facem nimic. Cine vrea să ne ia locul nostru(în rai) ne luptăm cu ei!…

În clipa aceea, bolnava Maria zăcea jos și, cuprinsă de grea durere, striga:

–           Doamne , ce săgeti au înfipt în mine!

Iar demonii răspundeau:

–           O să plecăm…Toate săgețile sunt asupra ei!…Să facă voia noastră și o lăsăm în pace!…

În timpul citirii altei Evanghelii, diavolul se văita:

–          Ce pățesc eu pentru preoți!…Arhanghelii o izbăvesc!…

La citirea ultimei Sfinte Evanghelii, diavolul striga cu groază:

–           Nu mai am putere! Mă arde ca focul! Nu mai am deloc putere…Mi-a luat toată puterea…Smerenia ne topește și milostenia!

–           Doamne, ce săgetează ! striga de durere bolnava. Mă jupoaie de vie!…

Iar la ultima rugăciune, când s-a deschis Sfânta Evanghelie pe capul bolnavei, demonii strigau cu durere către preotul care citea:

–           Ne topește!  Nu mai am putere cum am avut! Înainte am avut putere mult mai mare! Nu mai citi că o să plec! Mai taci din gură! Nu știi ce batjocură am eu în iad..Tot te chinui.Nu te mai lupta cu mine, striga demonul către bolnavă.

–           Suntem în ochi, suntem în mâini, suntem în picoare, suntem în toate mădularele ei…

SFÂNTA LITURGHIE din 26 ianuarie

La ieșirea cu Sfânta Evanghelie, demonii au început a o munci pe bolnava Maria, trântind-o la pământ și strigând cu glas jalnic:

–           Nu ne mai chinui Iisuse! Nu ne mai chinui Iisuse!…prea ne arde!…Prea ne arde!..Nu ne mai chinui…Ne ardeee!..

Apoi, când preotul citea Sfânta Evanghelie, la auzul cuvintelor „Căci, când vor învia din morți, nici nu se mai însoara, nici nu se mai mărită, ci sunt ca îngerii în ceruri, diavolul urla înfricoșător:

–           Vaiiiiii!..Nu vreau să ne ia locul!…Nuuuuuu….

Iar la pomenirea numelui Sfântului Ioan Botezătorul, răspundeau cu aceeași spaimă:

–          Botezătorul ne topește!…Nu ne arde!…Nu ne arde!…Ea e de vină că nu-mi face voile mele…De aceea o chinui…Nu pot să-i iau sufletul…

Și când un creștin ia spus bolnavei:
–           Nu te descuraja! Maica Domnului te ajută.Diavolul i-a raspuns:

–           E rană de mult plâns!..Nu mai zice!..Ea scoate mulți creștini din mâinile noastre! Aoleuuu…

La cântarea Heruvicului, după un urlet groaznic, demonul a strigat:

–           Auuuu!.. Nu ne pedepsi!… Tu ne-ai îngăduit să o chinuim. Nu ne pedepsi! Aoleuuuuuu!.. Ne pierde!..
–           Vai mie!…Unde să mă duc?
–           Degeaba ne-am ostenit! Degeaba ne-am ostenit! S-a dus osteneala noastră! Degeaba ne-am ostenit!…

Când a ieșit preotul cu cădelnița să tămâieze prin biserică, diavolul a început s-o scuture cu putere și să mărturisească cu voce tare:

–           Gheorghița m-a trimis!..E acolo!..E acolo în iad! E a noastră!..Ea mi-a dat sufletul. Mi l-a legat. M-a legat de suflet pe toată viațaaaa. M-a legat de suflet…

Apoi iar continua să urle:

–           Nu mă lăsa! Nu mă lasă!.. Nu mă lasă Creatorul vostru să-l iau… Nu vreau să plec! Nu vreau să pierd sufletul ei… Nu plecăm! Nu plecăm!.. Aoleuuuu!…Vai nouă! Vai nouă! Un iad nu-i în stare de un suflet! Vai de noi când pierdem un suflet! Vai de noi, ce jale pe noi! Vai de noi!

La ieșirea preotului cu Sfintele Daruri demonul a urlat cu groază mare:

–           Nu ne arde!.. Nu ne arde!…Auuuuuuuuu!…Vaaaaaaaai!.. Mă arde rău! Mă arde rau! Mă arde! Mă topesc ca ceara! Pier ca focul! Mă sting ca fumul! O pierdem! Auuuuuu!.. Auuuuuu!…

Apoi a început a boci în tot felul, a mieuna ca pisica , și a se tângui amarnic:

–           Încotro s-o iau?…Încotro s-o iau?.. De la Gheorghița am venit…Spun tot! Spun tot că sunt blestemat! Spun tot că sunt blestemat… de Creatorul vostru… Nu e a voastră! Ea lui Hristos! Aoleuuuu!… Cât ai să mai rabzi să te luptăm? Noi îi acaparăm repede pe creștinii de azi..

Ne mai putând să suporte sfintele rugăciuni, demonii din bolnavă strigau către căpetenia lor:

–           Ieși căpetenie ,,să ieșim și noi! Nu mai putem să stăm! Ne arde rău! Nu mai putem răbda chinurile… și batjocura… Au!.. Au!.. Ce să mă fac? Aoleuuu! Ce răspuns să dau? Nu știi ce ocară am? Nu știi ce ocară am?

După o pauză, diavolul a început din nou să se vaiete:

–           N-am știut unde mă duce! Nu i-am știut gândul! Nu i-am știut gandul! Oooooo… ticăloasoooo! Ai lucrat în taină…Mă distruge!… Mi-a aflat toate vicleșugurile… Aaaauuuu!… Ne-a mai îngăduit câteva zile, și apoi nu ne mai lasă să o chinuim.. O pierdem! O câștigă Hristos! O pierdem! Vai nouă! Tot iadul nu-i în stare de un suflet!

Apoi, la auzul cuvintelor „și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții…” din Crez, demonul striga cu putere:

–           Nuuuuuu!  Nu vreau judecata! Nu vreau judecata, că mă tem! Mă tem!… Vor să ne-o ia! Vor să ne-o ia!

La cântarea „Pe Tine Te Lăudăm, pe Tine Te Binecuvântăm… „când se sfințesc Sfintele, diavolii strigau:

–           Voi Îl lăudați, dar noi Îl URÂM! Voi Îl lăudați, dar noi Îl urâm! ,,E vrăjmaș…E vrăjmaș pentru noi!

La rostirea rugaciunii Tatăl nostru, când se zicea: ‘și ne iartă nouă greșalile noastre..”diavolii strigau:
–           Vă iartă!..Vă iartă!..

Iar la citirea rugăciunii de mulțumire a preotului, diavolul se văita cu amar:

Ce pățesc eu printre preoți!…

                     

LA AL CINCILEA SFÂNT MASLU marți 26 ianuarie

La al cincilea Sfânt Maslu, făcut imediat după Sfânta Liturghie în ziua de 26 ianuarie, marți, cu participarea a circa 50 de părinți și frați din obștea mănăstirii și numeroși credincioși, bolnava Maria a venit la Maslu însoțită de mama ei, de rude și de alte femei, cântând cântări bisericești.
Îndată ce a intrat în încăpere, au început sa o chinuiască demonii, ca să nu se apropie de preoți .Apoi, au început a o sălta  în aer și a o arunca la pământ, cu o cumplită mânie și o putere suprafirească și demonii au început din nou a vorbi prin gura ei:

–           Nu vreau! Nu vreau să plec fără sufletul ei! Voi da răspuns mare, înaintea întunicimii!.. Ce să fac?.. Ce să fac?.. Unde să ma duc?..

–           Nouă nu ne trebuie trupul, nouă ne trebuie sufletul!…

La cântarea „Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi” diavolul a spus:

–           Să vă miluiască pe voi!… Să vă miluiască pe voi!… că e vai de capul vostru(creștinilor).

Apoi, la rugăciunea a doua de sfințire a uleiului, când preotul se ruga pentru îndepartarea demonilor din bolnavă, duhul necurat striga dintr-ânsa:

–           Nuuuu!… Nu mă izgoni! Nu mă izgoni! E vai de pielea mea! E vai de pielea mea! Mă bate de mă face cobza!… Nu te mai lupta cu mine!.. Ai să mori, ești proastă, fa-mi voile (păcate), ca să trăiești…
–           Aoleuuuu!… Unde să mă duc? Unde să mă duc?…Cine are CANON, nu ne putem apropia de ei, cine are CANON nu ne putem apropia de ei…

La citirea Apostolului de la Evanghelia a doua, când se pomenea de răbdarea lui Iov, diavolii îndemnau pe bolnavă:

–           CÂRTEȘTE!…CÂRTEȘTE!..  Nu vezi că nu te scapă nimeni?..

Iar la Evanghelia Samarineanului milostiv demonii strigau din nou:

–           Nu ne suferim între noi!.. Noi nu ne suferim între noi!

După cea de a doua Evanghelie, când se citește rugăciunea de izgonire a diavolilor, iarăși se auzea strigand:

–           Aoleuuuu!… Nu ne izgoni! Nu ne izgoni! E vai de pielea noastră! Unde să ne ducem fară sufletul ei?

–           La iad! a spus unul din preoți.

–           Vai de mine! Nu ne primește fără suflet. Vai ce ne face noua!.. Aoleuuu!… Aoleuuuuuuu! Noi după cum ducem osteneală primim câte un grad. Primim câte un grad!… Am pierdut tot! Am pierdut tot! Sunt căpetenie! Mi-am pierdut gradul! Mi-am pierdut gradul!

La altă rugăciune de izgonire a demonilor, el a răspuns:

–           Aoleuuuu!.. Nu mă îndur! Nu mă îndur să plec!.. Gheorghița!… M-a legat de suflet, pe toată viața!… Pe toată viața!… Sufletul ei mi l-a dăruit mie! M-a legat de suflet pe toată viața,
Sufletul mi l-a dăruit mie! M-a legat de suflet, pe toaaaaaată viațaaaaa…Aoleuuuuuuu!..
Spun tot! Spun tot! Că sunt blestemat… Unde să mă duc? Unde să mă duc? Aoleuuu! Aoleuuuu!..  Degeaba ne-am chinuit… Eu am pus-o să facă păcate… Aoleuuu! unde să mă duc? E păcat de moarteeee… Crucea ta mă biruie! Spun tot! Spun tot!  Am băgat ceartă în casa ei! Să se certe cu mamă-sa cu tată-sau! S-o izgonească de acasă, din curte! I-am facut-o și pe asta! Degeabaaaaaa…. Degeabaaaa!.. Degeabaaa!.. Aoleuuu!.. Unde să plec? Iadul este asupra ei! Cu ce să mai încerc? Cu toate am încercat. E în zadar!… E în zadar!.. Arhanghelii o izbăvesc! Arhanghelii o izbăvesc și Botezatorul! Toți Sfinții o izbăvesc! Aoleuuu! Aoleuuu! Pe toți (tot cerul) îi aduce asupra noastră.

În momentul cădirii la Apostol, demonii iarăsi au strigat:

–           Aoleuu! Ne izgonește puterea Duhului Sfânt! Ne izgonește! Ne izgonește!.. Nu mai avem putere, nu mai avem ce-i face! Nu mai e a noastră! Ce răspuns vom da? Ce răspuns vom da? Încotro să ne ducem? De zece ani m-am ostenit într-una! Aoleuu! M-a trimis în casa ei, dar eu n-am avut aminte ca să mă bag.. Cine n-are credința tare, în ăla ma bag!… Îl chinui ca să-mi faca voile (păcate)!…
În timpul rugăciuni a doua, diavolul spunea despre bolnavă :

–           În loc să se răzbune, plânge, plânge și mă atacă rău…Lacrimile mă atacă!…Mă atacă supunerea fără cârtire, milostenia.. Smerenia mă atacă foarte mult! De postit, postesc și eu, de privegheat, priveghez și eu, dar smerenia nu o pot face!

După Evanghelia a treia iarăși se tânguia diavolul:

–           Aoleuuu!.. Aoleuuuu! Ce să mă fac? Ce să mă fac? Nu-mi mai trebuie în veci!… Nu-mi mai trebuie în veci să viu in ea! Mă arde ca focul! Mă batjocorește! Mă batjocorește!… Mă ține cu un corn! Mă ține cu mere. Să-mi dea carne și vin că o las în pace! Gheorghița (vrăjitoarea) carne îmi dădea, când mă ținea la ea! Ce să mănânac? Ea mă ține nemâncat și două zile la rând… Nu-mi dă să mănânc… Cum o chinuiii… Nu știu de unde este! E proastă, că moare… Ea moare, dacă mai postește așa!

În timp ce preotul o însemna cu Sfânta Cruce și o stropea cu aghiasmă, diavolul răcnea:

–           Mă arde Cruceaaa! Mă arde Cruceaaa! Mă arde cu puterea ei de nădejde!… Ea ne-a surpat iadul! Ea ne-a surpat iadul! Ce pațesc eu printre preoti!.. Ce pățesc.. Vai de mine! Sunt slugile Domnului! Apostolii Domnului ne chinuie, ne chinuiee!.. Sunt o căpetenie.. Nu plec așa usor! Nu plec așa ușor!.. Nu e boală la ea..e  FERMECĂTORIE!.. Aoleuuu! E fermecătorie cu vrajă de mort!..

La a patra cădire cu tămâie, iarăși striga demonul:

–           Mă îneacă tămâia! Mă îneacă tămâia!.. Nu mai suport!.. Nu mai suportttt!… Aoleuuu! Dacă aș avea putere, acum aș trânti-o la pământ și aș omorâ-o!.. Aoleuu! Nu ne chinui Iisuse, că tu ne-ai îngăduit s-o chinuim! Trebuie să se aleagă drepții de păcătoși! Că n-ai spus, că cel ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui? N-ai zis să o chinui să-i încerc răbdarea? Nu mă pedepsi! Nu mă pedepsi! Nu știu câte suflete am pierdut pe lâgă ea! Câștigam nu știu câte suflete, câte am pierdut pe lângă ea! Degeaba!.. Aoleuuu!.. E moartă.. E vrăjită cu spălaturi din scăldatoare de mort, cu spurcăciuni și bale din iad… E cea mai mare făcătură (vrajă) de pe fața pământului din ea și nu ne îndurăm să plecam.. Mă trimitea, vedea că nu reușeste, încerca cu altceva, mereu, mereu, foarte mult. A avut necaz pe ea (Maria) că nu l-a luat pe fiu-său de bărbat! Aoleuuu Spun tot! Spun tot, că sunt blestemat să spun tot… Aoleuuu!.. Spun tot!… Cununiile le are îngropate la cap de mort… A zis (vrăjitoarea) cum întepenește mortul, să înțepenească și Maria! A mai spus s-o omor, dar nu mi-a îngăduit Hristosul vostru! E vrăjmas nouă! E vrăjmas nouă!.. Poate reușeam s-o omor, pe Gheorghița,dar n-a mai suferit-o, n-a mai suferit-o Creatorul! A luat-o, a luat-o și a dus-o în iad!

Când preotul citea Evanghelia a cincea cu fecioarele neînțelepte, care strigau: ”Doamne , Doamne ,  deschide-ne nouă”, demonii răspundeau:

–           Aoleuu! Vă deschide! Vă deschide! Vă deschide!… Aoleuuu! Unde să mă duc? Dacă am putea să ne smerim și noi, ne-am mântui ! Dar nu putem! Nu putem!.. Cât ne-am batut joc de ea! Nu i-am dat odihnă de zece ani! Am trântit-o la pat de nu știu câte ori. Am zis, gata, moare! Nu știu cum a scăpat? Nu știu cum a scăpat? Are mințile legate. Așa am făcut.. I-am legat mințile…

În timp ce se citea rugăciunea a cincea despre nevrednicia preoților, diavolii au răspuns:

–           Nu vă mai smeriți atât! Nu vă mai smeriți atât!.. că ne distrugeți!.. Ne distrugeți!… Să-mi dea și mie pentru plecare niște carne să mănânc… Să-i mai ușurez chinurile!… Să nu plec flămând!… Spun tot! Eu fac multe în lumea asta… Duminica îndemn pe creștini să nu mergă la biserică… Le dau dureri de cap,  le dau amețeli, dureri în trup, somn dulce;  dacă e iarnă, le dau căldură în pat, dacă e vară le dau somn dulce să nu plece la biserică, iar când ies din biserica, îi îndemn, să meargă să facă treabă, să se distreze, să se certe, să doarmă…
Dimineața le dau în gând să nu facă rugăciuni, să se ducă întîi la găini și la porci.. Eu fac multe în lumea asta… Multe fac!.. Aoleuuu! Aoleuuu!.. Ne arde Crucea!.. și noi o știm pe a noastră… După cum ducem suflete în iad.. Dacă nu ducem nimic, ne pedepsește satana!

La a șasea Evanghelie strigau demonii:

–           Sunt căpetenie.. Sunt căpetenie.. Aoleuu!.. Aoleuu!… Spun tot! Spun tot! Am fost trimis! Sunt legat pe toată viața.. S-o chinui în trup! Am fost trimis în lume.. Nu vezi că mori? Nu vezi că mori? Du-te la spital că mori!… Nu ție frică că mori? Nu mai sta aici, că mori! Ai să mori!…

La rugăciunea a șasea demonii strigau din nou:

–           Eu sunt căpetenie, sunt mai cumplit (decât demonul din fiica Cananeenci). Sunt căpetenie! Eu nu plec așa ușor! Nu plec așa ușor… Sunt legat pe toată viața de sufletul ei! E legă tura diavolească și viața si sufletul ei ni l-a dat nouă, Gheorghița.
M-a trimis în apă și în mâncare… I-a pus în ciorbă, în oala de pe foc… I-a băgat în mâncare, În mere, în nuci, în ouă.. M-a făcut de m-am împrumutat la ea, de nuci… Ne-a trimis în 9 grame de argint… Sunt În ochi, sunt în cap, sunt în dinți, sunt în măsele, sunt în urechi, sunt în gât, sunt în mâini, sunt în burtă, în stomac, în fiere, în ficat, în inimă, în toate mădularele ei… Peste tot sunt!.. Aoleuuuu!… Tare ne mai chinuim aici. Nu mai e la noi!.. Nu vrem să ne ia locul în cer! Nu vrem să ne ia locul în cer! Venim să ne luptăm mulți (diavoli)!… SUNT ANII DIN URMĂ!.. Trebuie să luptăm mult!.. Noi vrem să luam cât mai multe suflete în iad! Să le chinuim în foc,  acolo în iad! De ce să se ducă în cer? Nu vrem!..

La Evanghelia a șaptea, demonii iarăși au zis:

–           Aoleuuu!.. Cununiile (Mariei) sunt îngropate la un pom… Mă-sa le-a dat drumul la vrăji, la îndemnul Gheorghiței… Noi nu putem să ne smerim!.. Nu putem să ne smerim!.. Ne-am mântui și noi! Ne-am mântui și noi! Dar nu putem face așa ceva! Din mândrie am căzut! Numai am gândit să ne mutăm scaunul mai sus și ne-a aruncat… și ne-a aruncat…

Cand preotul a zis: „Du-te demone, în loc pustiu și fără de apă”, diavolul a zis:

–           Aoleuuu!.. Nu-i lume acolo! N-am pe cine ispiti acolo!.. Nu mă izgoni acolo! N-am pe cine să ispitesc!.. Trebuie… Am îngăduială.. SĂ SE ALEAGĂ DREPȚII DE PĂCĂTOȘI!…

La cântarea: „Doamne, armă asupra diavolului Crucea ta ai dat nouă.. „diavolii au răspuns cu jale:

–           PRIN EA VINE MÂNTUIREA!.. Ne distruge!.. Ne distruge!.. Aoleuuu!.. Ne adunăm să plecăm! Ne adunăm să plecăm!.. Armele creștinilor împotriva noastră sunt CRUCEA, POSTUL și RUGĂCIUNEA… Ne-a aflat toate vicleșugurile, ticăloasa!

–            Ticăloasa!… Spune mereu rugăciuni… Spune mereu.. Fuge de lume, proasta!… M-am ostenit degeaba… Mă topesc ca ceara.. Pier ca flacăra… Nu mă certa (nu te ruga)! Nu mă certa (nu te ruga)!.. Cine nu mă cearta (nu se roagă), înseamna că imi face voile( păcate)! Cine nu mă ceartă (nu se roagă), înseamnă că mă iubește!…

La rugăciunea a șaptea, cu Sfânta Evanghelie deschisă pe capul bolnavei, diavolul spunea:

–           Nu mă mai lasă nici sfinții s-o chinui!… Paraschiva, Mina sunt lânga ea! Nicolae e lângă ea! Ioan Botezătorul, Arhanghelii, toate puterile cerești sunt lânga ea! Filofteia, ea ne topșste! Mucenicul Gheorghe o ocrotește… Aoleuuu!.. Botezătorul.. toate puterile o ocrotesc.. Mă tem! Mă tem!.. Mă arde rău!.. A voastră este! Nu e a mea!.. A voastră e! Nu e a mea!.. Aoleuuu!.. vin de la vrăjitoare.. Vin de la o vrăjitoare.. de prin poieni.. de prin poieni e vrăjitoarea… s-a dus cu o găină neagră și 500 de lei.. găina a fost din curtea ei… Spun tot!.. Spun tot că sunt blestemat!..

Când preotul citea rugăciuni de izgonire a demonilor, ei strigau înspăimântător:

–           Nu mai zice, că ne arde răuuu!.. Ne arde răuuu! Aoleu!.. Vai de mine!… Vai de mine!.. Aoleuu!.. Unde să ne risipim?.. Încotro s-o luăm? Nu plec fără suflet! Nu înțelegeți? Are sufletul legat! Are sufletul legat!… Nu mă lasă Creatorul vostru să îl iau!… Lumea o chinuie!.. Noi nu ne suferim între noi! Noi nu ne suferim !..

La sfârșitul Sfântului Maslu, după ce s-au miruit toți creștinii, s-a apropiat și Maria, s-a închinat, a sărutat Sfânta Evanghelie și Sfânta Cruce, apoi a fost miruită și stropită cu agheasmă, fiind luminată la față și liniștită.
Dar deodată și-a schimbat privirea și a exclamat!!!! Diavoliii!… Diavoliii! și îndată a fost aruncată în sus și chinuită cumplit. După câteva clipe și-a revenit, s-a închinat și s-a înseninat la față.

Preoții au întrebat-o:

–           Sora Maria, ce ai văzut? Că tare ai fost muncită!

–           N-a făcut nimeni ce am făcut eu! Iertați-mă, vă rog!

–           Ai văzut diavolii?

–           Au venit cu furcile la mine. Erau mulți?
–           Vai ce mulți erau! Puhoi mare… Nici nu e lume aici câți erau ei! Aici era totul negru de ei. Unii erau cu furci, alții aveau coarne, alții erau broaște, alțiii capre…

 

 

 

 

 

 

LA AL ȘASELEA SFÂNT MASLU din 26-27 ianuarie

 În timpul săvârșirii acestui Sfânt Maslu, diavolii au spus următoarele cuvinte prin gura bolnavei:

–           Aoleuu! Vai de mine ce să mă fac? Mă tem, mă tem și eu! Maica voastră (Maica Domnului) nu mă mai lasă s-o chinui! Mă zdrobește! Pe Eva am înșelat-o, pe Eva am înșelat-o în Rai; dar pe Stăpâna voastră n-am putut. Ea mă zdrobește! O chinui, o chinui…Iisuse, nu mă chinui, nu mă pedepsi! Tu mi-ai îngăduit s-o chinui! Vai de mine, ce să mă fac? Vai de mine! Ce să mă fac? Crucea mă arde! Cine o face dreaptă, mă arde; cine o face strâmbă (fluturand cu mâna), mă bucur de ea! Dacă știam că imi pierd vremea, n-o mai chinuiam degeaba. Am pierdut toată osteneala. Întorceam multe suflete, intorceam multe suflete cât timp am pierdut pe lângă ea (Maria).Vai de mine! Vai de mine, s-a dus toată osteneala mea! În atâția ani acăpăram multe suflete pentru iad. Cum să plec fără suflet? Noua nu ne trebuie trupul, ne trebuie sufletul; dar nu ne dă voie. Nu ne dă voie..

Către femeia bolnavă spunea diavolul:

–           E păcat de tine! Ai să mori, ticaloaso! E păcat de tine că ești tânără! Ești o proastă! Fă-mi voile (păcate), că te las în pace! Du-te acasă, că te striga copiii!

Apoi zicea diavolul:

–           Vai de mine, eu nu mai am nimic scris! Nu mai am nimic scris! Cu ce să mă arat eu la întunecime? Vai de mine! Vai de mine, ce să mă fac? Vai de mine , ce să mă fac? Nu știi ce ocară iau! Nu știi ce ocară iau! Vai de mine, vai de mine!

–           Rar găsim așa creștini! Rar găsim așa creștini… Noi tăbărâm repede pe creștini, mai ales pe cei care se duc la horă și la dans. Acolo(hora) este întunericul nostru! Le dăm bice peste picioare să sară mai tare!

–           Aoleuuu!.. Voi nu știți nimic.. voi pierdeți vremea (mântuirea) cu mine.. Dacă aș avea o putere aș omorâ-o! Puterea Domnului vostru a fost cu ea. De la naștere am vrut s-o omorâm! Am vrut s-o omor… Spuneți-i si voi (călugării) să facă voiile lumii, că e din lume! Spuneți-i!… Să nu fugă de lume! E proastă! Fuge de lume! Spune că-i ispita lumea! Să facă voile (păcatele) lumii!.. Aoleuuu!.. Mă distruge!… Mă distruge! Spune că nu are pe nimeni! Spune ca nu are pe nimeni, decat pe Domnul vostru! Mă ard cuvintele acestea! Mă topește! Mă topește!…
–           Cate nu i-am făcut! Câte nu i-am făcut! Am băgat vrajbă între colegi la serviciu. O urau toți. O batjocoreau toți. Pe la spitale a fost batjocorită… Cate nu i-am făcut! Degeaba!.. Degeaba!.. Ea a plâns și a tăcut și m-a terminat, m-a terminat. M-a distrus!… Mă distruge!.. Nu mă îndur să plec… Gheorghița, mi-a dat sufletul ei, mie… E legătură diavolească pe suflet! Știu că stau degeaba! Dar vreau s-o chinui! S-o chinui!… Trebuie s-o chinui!

–           A zis să vadă lumea!… Spun tot, că sunt blestemat! Sunt blestemat! Eu vă fac multe vouă creștinilor! Eu multe vă fac!… Numai voi ortodocșii vă mântuiți! Ceilalti (catolicii, protestantii, ecumeniștii, budiștii și toate sectele), NU SE MÂNTUIESC, toti care faceți voile (păcate) noastre! Noi nu avem treabă cu ei și nici cu sectele! Aia-s ai noștri, sectanții. Aoleuuu! Vai de mine! Vai de mine! Ce să mă fac? N-am mai putut vedea atâta răbdare! Vai de mine! Vai de mine! Trebuie s-o chinui! Și mi-e teamă de Domnul vostru! E cu voi! Nu mă lasă s-o chinui cum vreau eu! Eu vreau s-o omor de tot! Dar nu mă lasă… Numai când zice El , o chinui!…

Într-un moment de limpezire, bolnava se ruga încet, zicând:

–           Trage satana de sufletul meu. Nu mă lasă să plec la Domnul! Cum să plec? Nu mă lasă să plec… vai de sufletul meu! Nu vrea să mă lase să plec! Mă cheamă Domnul și nu mă lasă să plec… Vai de mine! Pe mine mă cheamă Domnul!… Ai grijă de ele (de fetițele ei). Să nu le certați! Să le dați în mâna Maicii Domnului! Acolo nu le mai ceartă nimeni!.. Eu mai am de chinuit!!…

În acest timp ce se citea Sfânta Evanghelie, diavolul se tânguia în tot felul și mieuna ca pisica. Iar la citirea rugăciunii către sfinți și către puterile cerești, a strigat.

–           Toți sfinții ne topesc! Toate puterile cerești mă topesc!… Cei care ne fac voile (păcatele) noastre, sunt robii noștri! Sunt robii nostri!..
–           Vai ce armă e Crucea!… Cea mai puternica arma e asupra noastră!… Mă topesc ca ceara!… Pier ca flacăra!.. Spun tot că sunt blestemat!… Face parte din Treime!.. Ce să mă fac? Ce să mă fac? Vai de noi! Noi nu ne închinăm Lui! Îl urâm! E vrăjmas ! E vrăjmas pentru noi, că ne-a aruncat din cer!.. Noi ne luptăm cu creștinii care vor să se mântuiască, sa ne ia locul in cer!..

–           Aoleuuu!.. Vai de mine! Vai de mine! Da!.. Noi suntem rai! Vai ce jale! Vai ce jale pentru noi, pentru un suflet pierdut!… Vai ce jale pentru un suflet! Se mai pierd multe.. Vai de noi! Am avut ordin să o ținem legată, sa nu mai amăgească (să nu aducă la credința adevarată) și pe alții! Dar n-am putut, că ne ia sufletul.. A zis că pleacă la plimbare să se distreze, să ne facă voile (păcate), ticăloasa! Dar n-am știut că nu ne face voile! Ne amăgește.. Vai de noi!

–           Crucea e cea mai tare armă a voastră! Armele voastre sunt; Crucea, rugăciunea și postul.. Ne doboară!.. Din mândrie am căzut! Doar cât am gândit să ne mutăm scaunul mai sus și ne-a aruncat! Vai de mine! Vai de pielea mea!… Sunt cele mai puternice vrăji în ea (Maria). Nu plecăm așa ușor, nu plecăm ușor… sunt cele mai puternice vrăji… Ce să mă fac? Ce să mă fac? E aleasă pentru Ierusalim! Ce să mă fac? Ce să mă fac? Aoleu! Ce să ma fac? Trebuie s-o chinui! Trebuie s-o chinui, că nu-mi face voile! Face parte din Treime (adica se închină cu credința Prea Sfintei Treimi) și trebuie chinuită.. și trebuie chinuită… să-mi facă voile

–           Ah, avem necaz mare pe ea! Avem necaz mare pe ea! Cum să ne chinuie ea? Nu trebuie să ne lăsăm chinuiți de ea! Dar Dumnezeu ne biruie, că nu mai avem scris nimic! Nu mai avem scris nimic! Vai de noi! Ce mare necaz!.. Tot iadul suntem asupra ei! Câte nu i-am făcut!… Degeaba!.. Degeaba!.. Ea s-a supus și a răbdat! Asta ne-a atacat!… Cum să nu ne mire că o pierdem. Că am îndemnat-o la păcate și ea nu ne-a făcut voile! Cum să plecăm, că nu ne-a făcut voile?..

–            Spun tot! Spun tot!.. Am început s-o chinui de la 14 ani, pentru ca a fost o copilă cuminte, aleasa de Domnul și de creștini din sat.. Trebuie chinuită, adusă în groapă; adusă în groapă moartă! Atât trebuie s-o chinuim. Cum se poate s-o chinuim mai mult?.. Vai de mine! Vai de mine! Unde s-o iau?  Unde să mă duc? Încotro s-o apuc?..

Când preotul o ungea cu Sfântul Mir, diavolul a început s-o chinuie din nou. Iar la porunca de a ieși dintr-ânsa, demonul a strigat:

–           Când mi-o porunci Domnul vostru, plec! Nu mi-a poruncit! O pierdem!… Ce mă fac?.. O pierdem!… O câștigă Hristos! O pierdem!.. Vai!.. Nu te mai lupta cu mine, că ai să mori! Nu ți-e frică de moarte? Mori! Mori! E păcat că ești tânără! Vrei să te duci în pământ? Distrează-te, ești tânără, proasto!.. Vai de noi!..  Vai de noi! Ne-am ostenit degeaba! Vai de noi!.. Scapă de noi! Scapă de noi!.. Va deschide Hristos!… Scapă de noi!.. Ce pățesc eu printre preoți! Aveti putere preoții! Sânteți slugile Domnului… Apostolii Domnului.. O pierdem!… Aveți dar mai mare decât îngerii din cer!…
–           În loc să mă cinstească, mă osândește!… Nu pot pierde sufletul ei! În loc să mă cinstească ,  mă osândește… Vai de mine! Vai de mine! Încotro s-o apuc? Unde să mă duc? Ea se mântuiește! O pierd! Ne bate (satana) de ne face cobză! Ne  bate de ne face cobză acum!… Noi avem iad mare, să chinuim pe cine ne face voile (păcate)!

–           Am spus la lume să se ferească că e nebună! Degeaba! Ea s-a rugat pentru ei (oameni) și n-am putut să scriem păcatul lor, pentru că sa rugat pentru ei! Cine se roagă pentru altul, noi nu mai putem să scriem pentru acela nimic! Ea iși vede de mântuirea ei și vrea și pe alții să mântuiasca (să deschidă ochii). De aceea o chinui eu, să se sature să se mai roage pentru alții!… Am pus doctorii s-o chinuie în toate felurile. Am bagat-o la curent electric, am bagat-o în tot felul de chinuri (când a fost internata la psihiatrie)!.. Degeaba!… Degeaba!…

–           Nu ne mai îngăduie Hristos! Vai! Vai de noi! Nu ne mai îngăduie!… Nu vă mai smeriți atât! Nu vă mai smeriți atât că ne distrugeți! Pe noi ne distruge smerenia! Noi nu ne putem smeri! Vai de noi!
–           Vai! Vai! Vai! Aici nu-i nimic, să vă duc în iad să vedeți!… Mă topesc ca ceara! Pier ca focul!..  Sunt în cap, sunt în ochi, sunt în urechi, sunt în inimă, sunt în ficat, sunt în stomac, sunt în fiere, sunt în plămâni, sunt în burtă, sunt în mâini, sunt în picioare, în toate  mădularele ei sunt!…
–           Sunt căpetenie, ne arde ca focul în iad! Sunt căpetenie, ne arde ca focul în iad!.. Nu vă mai smeriți atât, nu vă mai smeriți atât! Aoleuu! Mă atacă! Mă atacă!.. O pierdem, o câștigă Hristos!

Într-un moment de liniște, bolnava a rostit această rugăciune:

–           Doamne, iartă-mă ca te-am mâniat mereu și pe Tine și pe Maica Domnului! Iartă-i pe toți și pe vii și pe morți, că eu Te-am răstignit pe Golgota! Ai grijă de copilașii mei. Să nu-i lasi în lume să-i chinuie și pe ei! Dacă o vrea Maica Domnului, să-i iau cu mine! Nu-i las că știu, plâng rău fără mine… Și așa n-a fost bine cu ei niciodată. Eu am fost bolnava și n-au știut mângâierea mea, decât ceartă de la toți… Ai mila și ia-ne la tine și ne acoperă cu cinstitul Acoperamant…

La sfârșitul Sfântului Maslu, parintele proiestos (Ioanichie Bălan ) a ținut un scurt cuvant în legătură cu cazul bolnavei Maria, pe care îl redăm în continuare:

–           Iubiti credinciosi
–           Aceasta femeie ,chinuită de diavoli, a fost trimisă de Dumnezeu pe la mănăstiri să capete sănătate și mângâiere. Răbdarea și smerenia ei, formează o lecție de învățătură și de întărire în credință pentru noi toți.
–           Iată un suflet care se chinuie. Sunteți datori să vă rugați pentru Maria, ca Dumnezeu s-o scape de lucrarea diavolului, care a intrat într-ânsa datorită unei vrăjitoare.
–           Să ne rugăm pentru Maria! Faceți metanii și rugăciuni pentru sufletul acesta, că azi , mâine sau când Dumnezeu va binevoi s-o elibereze de duhul cel rău, să-i dea liniște și să ne scape pe toți din robia diavolului!
–           Dumnezeu să binecuvânteze pe roaba Sa, Maria, S-o facă sănătoasă și tuturor să vă dăruiască sănătate, har și izbăvire de nevăzuții vrăjmasi..

Apoi, în timp ce se închina, preotul a zis:

–           Duceți-o la odihnă că a fost chinuită și este obosită! Dumnezeu să te binecuvânteze, soră Marie!
–            Eu nu sunt obosită, a răspuns Maria. Pe cât se luptă cu mine, eu prind puteri mai mari! La început se luptau cu mine dar acum nu mai au putere cum au avut…

LA SFÂNTA LITURGHIE din 27 ianuarie

Imediat ce a intrat în biserică, bolnava a început să fie muncita de diavoli. O aruncau cu mare mânie în toate părțile, vrând să o izbească de pământ și de pereți, pentru a nu mai intra în

biserică. Apoi, când era ținută la podea de mai multi creștini, demonii au și inceput să urle cu mânie:

–           Nu ne trebuie trupul, ne trebuie sufletul ei! Dar nu mă lasă Creatorul vostru să-l iau… Noi avem mare ură pe ea, că vrea să se mântuiască… Credeam că nu mai scapi, câte ți-am făcut azi-noapte… Vai ticăloasa ce rău îmi face! Mai taci din gură! Mă ard lacrimile tale!.. Nu te mai lupta cu mine! Eu sunt cumplit!.. Noi suntem tot iadul asupra ta. Nu vrem să te pierdem! Sufletul era dat nouă… Legat pe toată viața… Nu ne întoarcem fără suflet… Vai de împărăția noastră! Vai de noi!… Cine ne face poftele, sunt ai noștri… Femeile sulemenite (machiate) și femeile în pantaloni sunt papușile iadului… Noi le punem să facă asta, dar ele nu ne văd. Noi le spunem cu ce să se înfrumusețeze, să se facă frumoase… Vai de ele… Nu ne chinui Iisuse!… Tu ne-ai îngăduit s-o chinuim!… Ai văzut că are răbdare!… Eu am zis că carteste, dar mă biruie… Tu te lauzi cu drepții Tăi!.. Mă chinuie… Tu ai știut inima ei… Eu n-am știut-o… Ca aurul în foc te-am încercat.. Răbdarea mă biruie… Blesteamă-l (pe Hristos)!…

–           Nu vezi că nu te ajută?..  Pe Domnul vostru să-l blestemi!.. Nu vezi că mă chinui?.. Nu cârtește niciodată și mă topește!.. Ticăloasa!.. Mă biruie credința ei… Cum să n-o chinui? Are atâția bani și nu cheltuie. Când are bani, îi dă pe icoane și cărți sfinte.. .Spune că nu-i trebuie bani…. E proastă ea.. Să se distreze! E tânără!… Cine iubește banii și averile, sunt robii noștri. Iar robii noștri se duc la horă și la nunți cu lăutari și le dăm cu biciul peste picioare ca să sară și mai mult… Ma îneacă tămâia.. Ce să mă fac? că Judecata e aproape!

După ce sa citit Apostolul și preotul a spus: ” Sa ascultăm Sfânta Evanghelie.. ” imediat demonul a strigat din bolnavă:

–           Nu vreau să asculte! Că nu-mi place mie! Mă arde pe mine Evanghelia! Nu vreau să ascult! Eu vreau s-o fac ca să n-asculte nimic! Scoateți-o afară că nu vreau să asculte nimic! Scoateți-o afarăăăă! Nu știu gândul eu! Nu știu gândul eu!…

Iar la cuvintele „Păstorul cel bun, sufletul său iși pune pentru oi.. „diavolul a zis din nou:

–           Al vostru e Păstorul, nu al meu! Pentru mine e vrăjmaș!.. M-a aruncat din cer..  Da , mă tem și eu de El! Mă tem!… Spune-i să-mi dea carne! Spune-i să mănânce carne, nu vede că moare! Ce mănâncă numa mere? Nu vezi că moare? Dați-i carne, să se întărească!.. Gheorghița îmi dădea carne mie!.. Mie îmi dădea primul!… N-am știut că asta nu-mi face voile!.. Că nu veneam în veci în ea! În veci nu-mi trebuia să intru în ea! Nu te mai lupta cu mine! O să te chinui până o să cadă carnea de pe tine! Eu sunt întărit! Am vrăji multe în tine! Nu pot să plec repede! Nu te mai lupta cu mine! Noi suntem mulți! Tot iadul suntem asupra ta! Când vrea un suflet să se mântuie, tot iadul suntem asupra lui! Noi n-avem treabă cu sectanții! Avem treabă cu ortodocși creștini! Ăștia se pot mântui. Ceilalți sunt deja ai noștri!

La cantarea „Doamne miluieste!” de asemenea,demonii strigau:

–           Miluiască-vă pe voi, nu pe noi! Miluiască-vă pe voi, nu pe noi! Dute acasă că moare taică-tu! Dute acasă! Când o auzi ce e, face infarct și moare!… El nu se duce la Domnul, că-mi face mie voile (păcate).. N-ai văzut! Îl las să meargă la biserică! Dar dupa aceea îi dau să bea.. Îmi face voia mea!… Băutura e duhul iadului!.. Cu asta acapărăm pe mulți creștini la noi!.. Îi punem să omoare la beție… Câte nu-i punem să facă după aceea!.. Aoleuuu!.. Cârtește!

Nu mai zi așa (nu te mai ruga).. Cârtește! Nu mai zi așa! Dacă aș avea putere, acum aș zdrobi-o!… Dar nu mai am putere! Mi-a aflat toate vicleșugurile!.. Nu vezi că nu ies afară?.. Te omor! Te omor!… N-am mai văzut așa (creștină)! Rar întâlnim așa creștini! Rar!.. Aoleuuu!…Aaaauuu!

Când a început cântarea Heruvicului, cu glas tare și înfricoșător, diavolii strigau:

–          Aaaoleuuuu!… Scoateți-o afară că mă arde rău!..

Apoi la ieșirea preotului cu Sfintele Daruri, imediat diavolii au țipat groaznic:

–           Mă arde răuuuu!… Nu pot să Te suport!.. Iisuse mă arzi ca focul!.. Tu ai biruit iadul!… Nu Te apropia de mine!… Iisuse nu Te apropia de mine!.. Al vostru e!.. Al meu e vrăjmaș!.. Ne-a aruncat din cer!.. Pe mine mă îneacă tămâia… Eu nu pot să suport tămâia!… Eu suport fumul de țigară!.. Aceea e tămâia iadului! Mie aceea îmi place! Aceea e tămâia noastră!..

La rostirea Crezului diavolul a zis:

–           Credeți voi! Vai de noi!.. Vai de noi!.. N-am știut că Domnul vostru lucrează în taină.. N-am știut!.. N-am știut!.. Aoleu ce să mă fac?.. Eu nu mai am nimica scris!… Ce să mă fac?

În momentul rostirii cuvintelor „sus să avem inimile”, diavolul iarăși răspunde:

Nu toți le aveți!.. Nu toți le aveți!…

La încheierea Sfintei Liturghii, diavolul iarăși a continuat să vorbească:

–           Aproape toată lumea am acaparat-o noi!. .Am intrat și-n mănăstiri noi! Nu haina de monah vă mântuie! Ci inima!.. Aoleuuu!.. Trebuie să alerg acum! E sfârșitul aproape!… Nu vrem să pierdem suflete!… Vrem să le luam cu noi, să le chinuim în iad!.. Intrăm în biserici, nu-i lăsăm pe creștini să asculte atent slujba, îi punem să vorbească. Ca să avem ce scrie, sa fie ai noștri.. Ce răspuns dăm noi acum la „întunecime”?… Ne-am ostenit în zadar atâția ani!.. De zece ani m-a trimis Gheorghița. Degeaba m-am ostenit! Degeaba!…

–           Dacă mai trăia, cred că era omorâtă de mult de noi… Dar n-a mai răbdat-o Creatorul vostru… Aoleuuu!… Unde să mă duc?… Degeaba îi face pomeni (la vrăjitoarea Gheorghița)! Că i le dăm noi în cap! I le turnăm în cap acolo în iad, degeaba îi fac pomeni!… A noastră e în veci!… A murit beată; nespovedită, neâmpărtășită… A noastră e!
–           Sufletele care au apucat să fie în iad, nu mai pleacă ușor din iad!.. Nu mai pleacă! Degeaba vă rugați pentru ele, dacă n-au făcut fapte bune când trăiau în lumea aceasta!… Aoleuuu, sunt blestemat, de aceea vă spun tot!… De n-aș fi fost blestemat, nu v-aș fi spus nimic… Sunt blestemat, de aceea vă spun tot!… Nuuuu!… Moare, dacă plec eu! Ea moare dacă plec eu!… Aoleuu!… Aoleuuu!… Răbdarea ne omoară pe noi! Noi aducem asupra oamenilor mânie, sa se omoare între ei, să se batjocorească, să se certe, să se bată… Să avem ce scrie… Mai fă și din lume (păcate)! Ca ești din lume! Ce te uiți numai la cer? Ce te gândești numai la cer?…
Rar întâlnim așa creștini!.. Ne-am luptat în zadar!… Câte suflete puteam să acapărăm!…
Poate sute de suflete câștigam în atâția ani! Sau mii de suflete!… Vai de mine, ce să mă fac?.. Vai de mine! Îmi ia gradul! Îmi ia gradul!… Că sunt căpetenie! Sunt căpetenie!.. ce să fac?..

–           Smerește-te! i-a spus un creștin. Și te vei mântui.

Iar demonul i-a răspuns:

–           Nu pot să mă smeresc eu! Din mândrie am căzut din cer! Am gândit să mut scaunul mai sus. Decat am gândit si m-a aruncat. Și noi acum avem necaz pe creștini. Noi n-avem treabă cu cine ne face voile (cine face păcate) Noi ne luptăm cu creștinii care nu ne fac voile (nu fac păcate). Pe noi nu ne atacă chiar postul, că și noi postim și noi… priveghem…
Pe noi ne atacă rugăciunea, smerenia și milostenia.. Astea ne atacă și ne distrug.. și căința și umilința ne atacă mai rău. Aoleuuu!.. Spun tot.. Spun tot, dar să mă lasați în pace. Sa mă lasați în pace, că spun tot… (dupa aceasta a urmat imediat Sfântul Maslu).

 

LA AL ȘAPTELEA SFÂNT MASLU din 27 ianuarie

Dupa terminarea Sfintei Liturghii, bolnava a fost la slujba de Sfânt Maslu și muncită la fel de cumplit de demoni. Chiar din momentul intrării în incăpere, diavolii au început a striga:

–           Nu-i bolnavă! E fermecată!… Cât am chinuit-o toată  noaptea… Dar degeaba… Mă arde numele Lui (Iisus Hristos)!… Biruitorul iadului… E FOARTE MILOSTIV CU VOI… Nu pot să mă smeresc! Eu din mândrie am căzut!.. Nu te mai lupta cu mine! Noi avem necaz pe ea! Nu vrem să se ducă în rai!.. Nu stiți voi ce mă așteaptă pe mine! Vai de pielea mea!… Mă bate de mă face cobza!… Puteam să acaparăm multe suflete… Vai de mine! Mai sunt și căpetenie!… Nu-mi place răbdarea mie!..

Când se citea prima Evanghelie, diavolul zicea:

–           Ce rău fac?.. Ce-mi faceți voi preoții!.. Voi sunteți mai sfinți decât îngerii! Aveti DAR mare!… Noi nu ne iubim între noi! Nu ne place PACEA și DREPTATEA … Din pântece am pus-o pe maică-sa s-o omoare! Câte nu i-am facut!… Degeaba! N-am știut ce e în mintea ei!… Mare necaz am pe voi preoții! Că, rugăciunile voastre ne chinuie pe noi.. Bogații sunt robii noștri.. Să blesteme, ca să-i dau drumul! Toate săgețile sunt asupra ei…

 

LA AL OPTUELEA SFÂNT MASLU din 28 ianuarie


La începerea Sfântului Maslu, după un țipăt îngrozitor, când bolnava Maria a fost adusă in fața preoților pentru începerea slujbei, diavolul a strigat:

–           Câte-i fac!.. Câte-i fac!.. și nu se satură! N-am mai putut vedea atâta răbdare! Cârtește și blesteamă ticaloas-o! Nu vezi că nu te scapă nimeni? Cârtește și blesteamă ticaloas-o! Sunt cumplit!.. sunt foarte cumplit! Mai cumplit decât femeia aceea, de pe vremea lui Antonie când m-a scos Pavel cel simplu (cel prost)
–           Ce pățesc eu între preoți!..  NU TOȚI VĂ MÂNTUIȚI DIN PREOȚI! Aveți un IAD foarte mare voi (preoții), care ne faceți voile (ne faceți păcate)! Nu știu ce să mă fac! Ca aurul în foc.. Ca aurul în foc, am încercat-o!… Unde să mă duc fără suflet? Fă ca mine, că ai să mori ticăloas-o!.. Noi suntem tot iadul asupra ta! Eu nu te cunosc… De aceea am venit să te chinui! N-am știut că Domnul vostru vă cunoaște inimile și gândurile!
–           Degeaba o chinui, nu vezi că nu blesteamă! Degeaba o chinui! Degeaba!… Știu ca n-o sa blesteme! Aoleuuu!

Într-un moment de revenire, bolnava Maria, striga după ajutor la Dumnezeu. La care diavolul imediat a început-o să amenințe:

–           Aoleuuu  Te jupoi! Fă-mi voile Te jupoi! Fă-mi voile! Sunt blestemat! Sunt blestemat de Cel ce-a făcut cerul și pământul, să vă spun tot, să vă spun tot ce vă fac eu vouă creștinilor!..
Nu mai am nimic scris, cu ce să mă duc la ”întunecime” !Nu mai pot s-o opresc nici la vămi!..
Mă distrugeti! O pierdem!.. Cine nu are credință, intru în ei! Aoleuuu!  De unde ai atâta putere, ticăloas-o, să te lupți cu mine? De unde ai?.. E botezată de doua ori! Mă rănește! (al doilea botez, este suferința și pocăința).

În timpul citirii Evangheliei  a treia, la cuvintele ”..și umblând să propovăduiți, zicând: ca s-a apropiat Împărăția cerului”, diavolul, a strigat:

–           Aproape e ! Aproape e!  De aceea ne luptam atât!  E aproape!… După ce trec vămile, îi azvârlim de la ultima vamă direct în iad pe creștinii (doar cu numele).

–           Iisuse, mi-e frică și mie de iad! Mă tem!.. Că știu ce pedeapsă mare iau! Că am chinuit-o atâta timp!.. O pierdem! O pierdem! O câștiga Hristosul vostru! El i-a știut inima și gândul, dar mi-a îngăduit s-o chinui!.. Tot iadul nu-i în stare de un suflet! Vai ce jale e în iad pentru sufletul acesta  pierdut! Vai ce jale eee!…

La Evanghelia a patra, diavolul a mai spus:

–           Eu sunt mai cumplit! Sunt foarte cumplit! Mai rău cum a fost femeia aceea de pe timpul lui Antonie, când m-a scos Pavel cel simplu dupa 30 de zile de post! Nemâncat, nebând apa și m-a scos!..
–           Gheorghița striga din iad s-o ierte! Chiar dacă o iartă ea (Maria) n-o mai iartă Hristos!…
Ioana (mama Gheorghiței) striga!.. Nu poate să moară, până nu se ducea Maria s-o ierte!..
–           De 24 de ani sunt trimis în curtea ei și sunt legat da viața ei!…

 

LA AL NOUĂLEA SFÂNT MASLU din 28-29 ianuarie

–           Ai să mori, nu te mai lupta cu mine! Cine nu are credință, intru în ei! Cine nu are credință tare, intru in ei! Ai să scapi de mine, ai să scapi de mine! Mai ai puțin și scapi! Mi-am pierdut toată osteneala!… O pierdem! O câștigă Hristos! O pierdem și noi, o pierdem! O pierde lumea! O pierde lumea, o pierd și eu, o pierdeți și voi (face parte din treime).
–           Este aleasă pentru Ierusalim (Rai) și mă zdrobește!
–           N-am știut că lucrează cu taină Domnul vostru! N-am știut! De aceea mi-a îngăduit s-o chinui.
–           Ce să mă fac?
–           Ai spus s-o chinui, Doamne, dar de suflet să nu mă apropii!
–           Intru în creștini că nu vreau să merg în iad!
–           Ca mă tem, mă tem! E pedeapsa mare în iad! Nu vreau să mă duc în iad, mă tem și eu!
–           De ce postești , nu vezi că mori? Cine imi face voile, nu le fac nimic! Aproape toată lumea  am acaparat-o, toți imi slujesc mie!… Mă topesc ca ceara, pier ca focul, ies ca flacăra! Cine nu are credință tare, intru în ei (prin diferite păcate)! Intru în voi, să-mi faceți voile (păcate)!!!

–           CE CREDEȚI CĂ VĂ MÂNTUIȚI AȘA UȘOR???  Unu la mie dacă reușeste să urce vămile!
Eu vă arunc de acolo pentru orice greșeală nemărturisită.. în iad!.. Ce pățesc eu printre preoți! Aoleuuu! Scapă de noi, scapă!  Mai are puțin și scapă! Dar noi n-avem nevoie de trup.Nouă ne trebuie sufletul.  Îl pierdem! Ce să mă fac? Ce să mă fac? Nu mai am nimic scris! Ce să mă fac? Cu ce să mă prezint eu la ”întunecime”? S-a dus toată osteneala mea! M-am ostenit degeaba, vai de mine! Este alegerea pe pământ! A început alegerea! (din1993).

–           Nu te mai lupta cu mine! Mă sfințesc și eu; mă sfințesc și eu de atâta anaforă și agheazmă , mă sfințesc!.. Mă fac din duh necurat, duh curat!  Mă sfințesc.. Nu mă duc în iad, că mă temmm de iad! Mă arde rău!..
–           Mă tem!.. Nu știți ce osânda vă așteaptă dacă faceți voile mele!.. Nu știi ce osânda am !
Am osânda mareee! Mă tem de iad!… Nu mă chinui Iisuse! Nu mă pedepsi! Nu mă trimite în iad! Lasă-mă să mai încerc… să se aleagă drepții de păcătoși! Lasă-ne să ne mai luptăm cu drepții!
–           Unde să ma duc? Nu știi ce răspundere am pentru sufletul ei, că m-am ostenit degeaba atâția ani!
–           Degeaba! Puteam acapara în atâția ani, sute de suflete, că pe voi, creștinii repede vă fac să greșiți și vă amăgim!..

–           Imi faceți repede voile noastre! Vă las să vă duceți la biserica. Acolo la slujbe vă pun să vorbiți, ăa scot afară din biserică în timpul liturghiei, să stați la taifas și să râdeți în biserică și așa vă scriem mereu!…
–           Vă pun să vă gândiți în altă parte în timpul slujbei, acasă, la copii, la vaci, la porci….(etc.)
–           Eu nu v-aș mai spune nimic, dar sunt blestemat să vă spun tot, cu puterea Celui ce a făcut cerul și pământul. M-a blestemat să vă spun tot!

–           Credeam că moare câte i-am făcut. Credeam că gata, am omorât-o! De unde o fi având atâta putere să se lupte cu mine, nu știu!… Nu te mai lupta cu mine, ticăloaso! Fă-mi voile!.. Mie îmi place MÂNIA, ca să pot prinde acolo tot creștinul… Răbdarea,  răbdarea mă omoară!.. Mă îneacă tămâia!
–           Scoateți-o afară, că mă îneacă tămâia!.. Tămâia iadului e tutunul! Tămâia iadului e tutunul!  Cine fumează este al nostru…
–           Nu vreau să ne ia creștinii locul în cer! Nu vreau!… avem ură mare pe voi, creștinii, care vă luptați cu noi!…
–           Din mândrie am căzut noi și ne-a aruncat din cer!… Doar cât am gândit să ne mutăm scaunul mai sus și ne-a aruncat în groapă… În fundul pământului (iad) ne-a aruncat!…

–           Creștinii ortodocși cei drepți se mântuiesc!… restul nuuuu…

De la a treia Evanghelie, bolnava a stat în nesimțire și n-a mai vorbit nimic până dimineața.
Credeam că ori se vindecă, ori moare.
Însă toți se rugau pentru Maria s-o scape Dumnezeu de diavoli și s-o facă sănătoasă.
Vineri dimineața  bolnava a început a vorbi. O durea inima…
Apoi, îndată i s-a citit rânduiala cuvenita și a fost împartășită cu Trupul și Sângele lui Hristos.
La amiază vorbea cu toți si era bucuroasă. Fața îi iradia bucurie și lumină. Dar se simțea foarte obosită după atât chin.
Însă mereu zicea: ”Pentru păcatele mele am fost chinuită”!
Alteori zicea: ”doar nu este mai tare el decât Hristos”!
Sâmbătă , 30 ianuarie, la praznicul Sfinților Trei Ierarhi, Maria a luat parte la Sfânta Liturghie,
apoi s-a dus la casa ei, însoțită de părinți și de rude.

CÂTEVA CONCLUZII


Din tot ce ne învață Biserica, Sfinții Părinți și Însuși Mântuitorul despre diavoli și despre oameni demonizați trebuie să știm următoarele:
1.Diavolii nu intră în oameni fără îngăduința lui Dumnezeu, din cauza unor grele păcate personale sau ale întregii familii;
2.Diavolii chinuiesc numai trupul celor posedați, atât cât li se îngăduie, dar nu au voie niciodată să se atingă de sufletul lor;
3.Chinurile ce le pătimesc cei posedați de duhuri rele sunt considerate de Biserică drept canon de ispășire a păcatelor făcute în viață și, în unele cazuri, o arvună a osândei veșnice dacă demonizații refuză pocăința, cum sunt ateii, sectanții și cei ce mor în păcate grele.
4.Cele mai mari păcate care duc la demonizare sunt păcatele împotriva Duhului Sfânt (necredința, hulirea lui Dumnezeu, înjurăturile, lepădarea de dreapta credință) și păcatele strigătoare la cer (avortul, crima, furtul celor sfinte (împărtășanie fără spovedanie), vrăjitoria de tot felul, sodomia, desfrânarea, adulterul, beția și orice alt păcat greu care ucide sufletul omului).
5.Izbăvirea de diavoli, care este o minune a lui Dumnezeu, se poate dobândi numai prin multă rugăciune, cu post aspru, prin credința tare și stăruitoare, prin spovedanie curată și Sfânta Împărtășanie, prin răbdare și smerenie profundă și prin molitfele speciale, dezlegări la Sfântul Maslu, repetate de mai multe ori, la biserici și mănăstiri, la Sfintele Moaște și la Icoane făcătoare de minuni.
6.În majoritatea cazurilor, diavolii izgoniți din oameni se întorc la vrăjitoarele care i-au trimis sau intră în animale și în alți oameni cu păcate grele, care nu vor să se pocăiască.
În unele cazuri ei pot intra și în preoți, dacă aceștia nu postesc și nu se roagă permanent cu mare credință.

7.În cazul de față, se constată un fapt foarte rar și important pentru noi și anume;

-în această femeie, Maria, au fost mai mulți diavoli,  ”o căpetenie”, cum singuri au recunoscut;
-în urmă cu 10 ani, diavolii au fost trimiși de o vecină vrăjitoare, Gheorghița împreună cu mama ei, Ioana, pentru că tânăra a refuzat să se căsătorească cu fiul ei Nicolae, cum reiese din ”mărturisirea” diavolilor;
-diavolii își mărturisesc, siliți de Dumnezeu, scopul principal pentru care intră în om, și anume chinuirea trupului și pierderea sufletului în iad;
-ei mărturisesc, de asemenea, neputința lor, locul de unde vin, rolul satanic al vrăjitoarelor, metode ce le folosesc pentru amăgirea creștinilor și armele prin care pot fi izgoniți din oameni: rugăciunea, postul, smerenia inimii, răbdarea chinurilor, milostenia, Sfânta Cruce, slujbele Bisericii, pocăința și Sfântul Maslu;
-diavolii recunosc că au căzut din mândrie și nu mai au mântuire, pentru că nu se pot  smeri. Ba , se silesc să nu le ia locul în cer creștinii iubitori de Hristos;
-diavolii se tem și ei de iad, de cumplitele chinuri care îi așteaptă după Judecata de Apoi, în timp ce mulți creștini nu se cutremură de iad și zac în păcate grele, fără pocăință până la moarte;
-diavolii mărturisesc ce mare valoare are sufletul omului și timpul dat pentru pocăință;
-scopul diavolilor este pierderea sufletelor și osândirea în iad, împreună cu ei;
-diavolii recunosc că SECTANȚII”’ nu se mântuiesc”, fiind lipsiți de Biserică și de Sfintele Taine;
-diavolii sunt și ei neputincioși si se tem de cei ce se pocăiesc, de Sfânta Cruce, de Sfânta Liturghie și de Tainele Bisericii;
-diavolii urmăresc un singur lucru, pierderea sufletelor noastre și folosesc toate armele lor-ateism, lepădare de ortodoxie, desfâru, beție, ucidere, distracții înselătoare, sulemenire (machiaje), ura între oameni, vrăjitorie etc..  pentru a răpi cât mai multe suflete în iad.

Dacă trăim cu Hristos în iubire, în smerenie, în pocăință în fiecare zi și fapte bune și nu părăsim Biserica, diavolii nu au nici o putere asupra noastră, căci îngerii lui Dumnezeu și harul Duhului Sfânt, ne ajută pe calea mântuirii. Amin

Arhimandrit Ioanichie Bălan
Mănăstirea Sihăstria an 1993

 

 

3 gânduri despre „Capitolul IV – De vorba cu diavolul – Taina Sfantului Maslu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s